Speranţă întoarce-te-n mine

cât soarele nu-i încă-n apus

şi cerul de-o pleoapă se ţine

cu-albastrul în care m-a dus.

Iubire-noieşte-ţi vesmântul

şi pune-ţi coroană pe frunte,

când părul ţi-l mângâie vântul

şi crezul e piatră din munte.

Mai pot să-ţi rămân un supus

de-mi laşi libertatea s-alerg,

spre gândul ce nu ţi l-am spus

şi clipele-n taină mi-l şterg.

Aş vrea să mai stăm împreună

şi-n piept să te-ascund…

Nu mă strigaţi, nu mă citiţi, lăsaţi aşa să fie

tot ce e scris să mi se-ntâmple într-o zi,

cu viata şi cu moartea mea va fi o cununie

la care-acelaşi preot trist mă va-nsoti.

M-am rătăcit de mine şi-am pierdut cărarea

la propriul suflet dărâmat să mai revin,

nu mă urâţi că n-am putut să îndrăgesc uitarea

şi tot ce-i rău stă-n drumul meu de pelerin.

Mă voi opri că-s obosit de biciurile lumii

deşi iubirea mi-a fost singura…

Te-aştept, iubito,-n vechiul cimitir

cu ochii plânşi de-atâta veşnicie

şi gesturi răvăşite până la delir

când umbra crucilor e prinsă-n agonie.

Să calci uşor pe-alei cu flori în doliu

rugându-te în gând la cele sfinte,

cum o făceai când tristă în fotoliu

mă căuta-i pierdut printre morminte.

Nu mă striga, eu sunt mereu cu tine

te-aştept doar ca să-ţi aminteşti,

cum s-au pierdut apusurile-n mine…

De ziua mea voi fi doar amintire

un glonţ frumos prin tâmplă îmi va trece

ducându-mă în altă nemurire

din care sufletul nu va dori să plece.

Va fi-ntr-un asfinţit lângă pădure

când păsările vin la cuib din pribegii

şi fluturii din viaţă pot să-mi fure

tot ce s-a strâns în clipe de melancolii.

Îmi vor găsi doar trupul printre flori

şi-un rece glonţ oprit printre-amintiri,

cum mi-am dorit s-o fac de-atâtea ori…

Eşti viata mea, eşti singura-mplinire

mă las ucis de săbii fără teci,

presar cărări pe trepte de iubire

să văd din care şoaptă ai să pleci.

Sunt un străin ce te-a-ntâlnit pe tine

când asfinţitul se-aşternea pe flori,

se scuturau copaci cu ramurile-n mine

lăsând să plângă clipa până-n zori.

Ţi-ating privirea ca pe-o sărbătoare

şi pleoapelor le dau câte-un sărut,

sunt multe nopţi cu stele căzătoare

din care cresc iubiri…

Am îmbătrânit devreme într-un anotimp târziu

când se scuturau din gânduri amintirile pe rând,

ochii mei priveau în noapte orizontul străveziu

admirând tăcerea clipei într-o lacrimă vibrând.

Calc pe umbre şi cuvinte, preţuind al lor final

când se trage-ncet cortina şi devin singurătate,

împărţind căderi de stele pentru-al vieţii carnaval

încercând să fac aievea drumuri prin eternitate.

Am îmbătrânit devreme în…

Treceam prin cimitir în seara morţii mele

se pregăteau strigoi de-naltele primiri,

din lumânări fum cenuşiu se ridica la stele

cum se ridică toate-n vis şi-n amintiri.

Muream cum nimeni n-a făcut-o pân-acum

rugând pe cei din jur să nu mă jeluiască,

plecam din viaţa mea spre alta fără drum

şi-n cimitirul ei a vrut să mă oprească.

Le-am dat groparilor de ştire către seară

că vreau să rămân singur în mormânt,

când lângă mine-n taină…

Mă-ntreb adeseori de ce te-am cunoscut,

dacă te-am căutat cumva şi-n alte vieţi,

am fost cu dorul tău şi printr-un alt trecut

şi-acum se oglideşte în multe dimineţi.

Sau poate-ntamplator sub astrele-aurii

ni s-a-ncurcat privirea în golul dintre vise,

şi-n linişti ancestrale tu ţi-ai dorit să vii

în templul meu de lacrimi cu uşile închise.

Nu caut un răspuns la toate câte-au fost,

prin legile fireşti îmi pun…

Ţi-am plâns de dor o săptămâna

şi mi-a trecut tristeţea într-o joi,

când la fereastră razele de lună

înmugureau tăcerea dintre noi.

Mă bucuram gândindu-mă la tine

cât de frumoasă eşti în dimineţi,

se răscoleau apusurile-n mine

tot căutând cărarea dintre vieţi.

Purtam pe umeri mantie de soare

şi semănam trifoi cu patru foi,

când va veni o dată viitoare

să regăsim o şansă pentru noi.

Vreau să…

Eu n-am să-ţi cer iertare niciodată

şi nici pe tine nu te las s-o faci,

chiar de rămâne lumea-ndoliată

nu încerca tristeţea ei s-o placi.

N-a fost iubire-ntre pământ şi stele

chiar dacă cerul multe-a dăruit,

nebunilor care priveau spre ele

când visul le-a rămas neîmplinit.

Am fost şi noi ostatici prin iubire

fără să ştim că totul e-n zadar,

când vulturii te duc spre nemurire

trecând în zbor de-al gandului…

Pământul plânge sub picioare când păşesc

îi simt durerea până-n lacrimile mele,

nu vreau să-l calc pe rani,nici să-l lovesc

vreau doar ca sufletul să îl strecor prin ele.

Se surpă maluri de lumină peste albe flori

mă-nneacă râuri de speranţe astăzi irosite,

nu mai respir mireasma plânsului în zori

şi toate visele s-au rătăcit în clipe părăsite.

Pământul plânge sângerând în orice rădăcină

nimic din ce ne-am spus…

Sunt singurul ce vrea să te-nsoţească

spre moartea sentimentelor de ieri,

când paşii gândului încep să obosească

şi nu-ţi găseşti un rost printre tăceri.

N-a fost nevoie niciodată ca să-mi spui

ce s-a-ntâmplat când nu ne-am regăsit

şi inimi au bătut în piepturi de statui,

până când pleoapele în taină au clipit.

În jurul tău cuvintele s-au ofilit demult

doar mă priveşti când buzele-ţi sărut,

aflând prin…

Ai ochi frumoşi, iubito, ca apa din oceane

pe care trec corăbii în drum spre depărtări,

sfidând furtuni şi valuri prin palide icoane

când toate-ţi poartă chipul la margine de zări.

Cu paşii tăi prin gânduri sunt mesager tăcut

şi mă lovesc de tâmplă atunci când e târziu,

cărări spre împlinire ce nu le-am cunoscut

îmi amintesc de ţărmul rămas demult pustiu.

Şi-atunci devin o mare cu pescăruşi în valuri

privind cum…

Să nu mă uiţi prin al iubirii labirint

unde-nfloresc minciuni şi jurăminte,

când dimineţi cu lacrimi de argint

îşi caută-n altar aducerile-aminte.

Ia visele cu tot ce-am strâns în ele

când stelele-nfloreau peste păduri

şi mâna-ţi alinta şuviţele rebele

schimbând tăcerea-n albe trăsături.

Nu-mi dărâma castelul din cuvinte

prin înţelesul lor pluteşte înserarea,

eu te iubesc prin toate cele sfinte

şi tot…

Coboară din templu să ierţi

pe cei ce te vor mai aproape

şi stai lângă umbre s-aştepţi

ca timpul dureri să-şi îngroape.

Promite-mi să porţi într-o mână

un sceptru-al iubirii de ieri

lucind printre raze de lună

şi fluturi de noapte stingheri.

Pe umeri mantie să-ti pui

cu trenă la poale de stâncă

când vântul aleargă hai-hui

şi vuiet prin gânduri aruncă.

Sub pleoape minuni argintii

să-ţi picure-n…

Cuvintele n-au fost de-ajuns atunci

când primăveri trăiau în verile târzii,

şi norii se-ascundeau pe neştiute stânci

lăsând în urma lor fuioare plumburii.

Nici în tăceri n-am spus ca tu să înţelegi

cum tremurul era, un dor de neuitat,

ţi-am dat fiorul clipei în care să mă legi

fără să ştiu de ce, prin alta ai plecat.

Nu ştiu ce anotimp s-a rătăcit cu tine

sau câte-n jurul tău aievea ţi s-au strâns

şi dincolo de noapte când nu erai…

M-am născut să te-ntâlnesc pe tine

aşa mi s-a spus la naştere

vei găsi şi vei iubi una sau mai multe femei,

vei învăţa să plângi şi chiar să tipi în somn

liniştea trebuie spartă, ruptă din ramă

descătuşarea vine prin zbucium

scârtâitul privirii pe geamul zorilor

nu-i altceva decât o ruptură de vis

neîmpliniri în iubire se vând la pachet

tristeţea ca sortiment de gustat fără

a fi încălzit în suflet poartă nuanţe diferite

cred că s-a acrit…

A fost să fie vis ce se destramă

şi rostul să şi-l piardă până-n zori,

tablou de stele-n cerul fără ramă

cu viaţa noastră plină de fiori.

Am încercat mereu să-ţi fiu trăire

când nopţile seninul şi-au pierdut,

să pot primi o clipă de iubire

în schimbul unui vis necunoscut.

Erai printesa razelor de lună

cu muguri vii în părul despletit,

purtând eşarfă clipelor pe mână

când timpul între flori…

Mă vei uita printre cuvinte

mă vei şopti în seri târzii,

topind aducerile-aminte

pe vatra multor nebunii.

Voi fi din nou un oarecare

ce-n viata ta l-ai întâlnit,

i-ai dat un răsărit de soare

şi-ntr-un final l-ai părăsit.

Nevinovat te-a strâns la piept

cu zâmbet sincer în priviri,

şi-n trupul meu azi îl aştept

pierdutul sincerei uimiri.

Te-a vrut, atât de mult te-a vrut

că-n lacrimi ţi-a zidit…

Nu pot să-ţi port pe braţe-ntreg amurgul

mi-e teamă-n lumea lui neprimitoare,

când printre stele-aleargă demiurgul

şi fluturi albi tresar pe fiecare floare.

Sunt azi îndrăgostit de frumuseţi stinghere

şi nu plătesc când ochii-mi lăcrimează,

eu n-am predat stindardul clipei efemere

chiar dacă dincolo de vise se-nnoptează.

Trec uneori cu tâmplele scăldate de lumină

prin templul tău zidit din…