și eu te iubesc și ea se iubește

eu te iubesc verde tu mă aștepți albă

ea privește-n dungă eu te privesc lung

tu deschizi albastrul ea închide plopul

și eu mă aștern și ea trece-n floare

numărul meu șchiop numărul tău soare

numărul ei aur viața mea galop

anul tău un strop clipa ei uitare

și eu mă iubesc și ea se așterne

tu privești spre mine eu privesc a vale

ea se face lup tu te faci mirare

eu o iarnă lungă ea mă…

Aș dărâma cu un ciocan

barajul rochiilor tale

și răsturnată pe divan,

cu toate farmecele goale,

să mă strecor spre pulpa ta

ca-ntr-un tablou de Delacroix...

Am prins o patimă pestriță,

O ură parcă viscerală,

C-aș desfința orice rochiță

Ce-acoperă o catedrală;

Cu turnuri, bolți și sacristii,

Să intru-n ea ca-n sanctuar,

Și pradă jertfelor de vii

Să cad ucis, pe pardoseală,

Cu mâna-ntinsă…

M-atragi în casă, mă-nvârtești

spre serile când mici feline,

exact ca-n filmele turcești,

se sultănesc de pofte pline...

M-aș tolăni peste divan,

încolăcit pe perinuță

și alintat ca un sultan

s-adorm cu mâinile pe mâță...

iar când mieroasă m-ai atinge,

printre cafele, cu piciorul,

toate luminile s-ar stinge

și-ar exploda…

nu v-am cântat din alte frunze decât din pomii vremii mele

când le-am ales de filomele

nu ce-am vrut eu v-au cântat ele

doar ce-ați pus voi și praf și stele

fotosintezei ființei mele

Era o trecătoare cu tocuri

Și pâlpâit de iris inflamat,

Dispusă ca albastrul dintre jocuri

Mimării de sărut cu tonomat.

Aveam o eră de chemări afară,

Din devonianul pietrei vorbitoare,

Dar mi-a smuls o clipă cu vioară

Și sărut, o mimă trecătoare...

Nu mai știu ce fel de  andaluze

Au compus cetățile-ncrustate,

Dar un semn lăsat, aici, pe buze,

Pune mărturie că se poate

Încrusta și-n…

Eu sunt un fel de pui de hun,

Că niciun drum nu mă înclină,

Îmi trece zilnic prin plămân

Un cal de stepă fără splină.

Am fost purtat în sac, ascuns,

De tatăl meu stârnind pustiu,

Când apa morții l-a ajuns

Cu cal cu tot,  aici, pe Jiu.

De-atunci îmi sună-a nechezat

De mânji, din munții lumii, breji...

Pe malul apei l-a lăsat,

Plângându-l, oastea de viteji.

Purtat în șa de vânt…