SONET XV

În fiecare viață învață să nu mori

Iubește și visează, trăiește și cutează

Și clipa următoare pornește-o iar din zori

Și muza dintr-o floare sădește-o într-o rază.

Lumina răsădită păstreaz-o în viori

Și sunetul nostalgic să stea mereu de pază

Cu gândurile toate dorindu-ți deseori

Sărutul veșniciei… Desprinde-l dintr-o vază...

Să lași și necuvântul să zburde uneori,

Adună din…

SONET LXXV

Când mângâie pianul o notă diafană

Ecourile toate răsună și se-nchină

La sunetul albastru cu zâmbet și lumină.

Îți tremură în suflet și curge... inumană,

Dansează, înflorește în gânduri să devină

O poartă către stele și clipa ce emană

Nemărginirea care atinge și o geană

A sufletelor noastre, privirea cea senină.

În liniștea fecundă, atingerea pe clape

E veșnicie tandră, ascunsă…

SONET LXVII

Când clipa se destramă și vine ziua-n care

Figuri de lut se sfarmă, se-mprăștie și pleacă,

Plătesc tribut cu trupul, apoi urmează: „dacă”...

Și nimenea nu are răspuns la întrebare.

Un nou tărâm de ceață… Misterul îl îmbracă,  

Îl taie pe din două și ia din fiecare

Simțirea și speranța, și nicio evocare

Nu readuce viața din calea ei opacă.

Ciudată înmulțire a vorbelor…

(SONET LXIII)

Mai lasă-mă o vară de mii de ani lumină

Să mă îmbrac în rouă și-n faldurile sale,

În valsul unui șipot, voi rătăci agale 

Și-n glasul meu vor crește sclipiri de violină. 

Și florile purta-vor parfumuri siderale,            

Iar fluturii zbura-vor tăcerea pe colină,

Doar flori de tei să cadă din clipa fără vină  

Când somnul voi petrece pe aripile tale.

Și-n lacul de mătase și în…

Îmbracă-mă cu trupul tău cum luna-mbracă-n raze-o seară

Și dă-mi sărutul tău blajin, te rog, nicicând să nu te-oprești.

Atinge-mă cum fluturii ating în zbor sclipiri cerești

Și plimbă-ți mâinile duios, gândindu-te că e chitară.

Pe buze toarnă-mi din amurg, apoi etern să le privești

Din cântecul de pescăruș dă-mi aripi ce vor să apară,

Iar din al Cerului azur transformă-mi clipa într-o vară

Din curcubeul infinit încearcă visul meu să-l…

Când privirile-și rostesc 

cuvinte 

în tăcerea unui cântec 

nesfârșit

iubirea-i printre rânduri

cuibărită-n necuprinsul 

acelui rebel cuprins. 

Timpul nu există 

când adoră

te atrage cu putere abisală-n

nebulosul ei secret 

plutești prin norii tandri visului 

și simți că nu mai simți

nimic

doar calda amorțire 

și veșnica visare din…

...mi-au șoptit să iubesc

Poezia

și din acea clipă

muzica sufletului meu

cântă versurile

dorind să le asculți

apropie-te...

vom cânta împreună

simfonia universală

ce mângâie sufletele deschise

spre iubire, bucurându-se

de fiecare clipă 

a versului meu

rămâne-va deschisă poarta 

către tine,

la care

te voi aștepta mereu...

Când inima mea încet îți vorbește

Și cântecul ei ți-l anină de ram,

Când pasul suav spre tine-l grăbește

Spre unicul drum ce, în doi, îl speram.

Când luna din cer îmi spune, știi bine,

Că razele ei oglindesc ochii tăi

Și stelele-mi cer să cred în destine,

În inimă-mi ești între două bătăi.

Dar cerul senin îmi plouă de tine,

Albastrul din el ni se scurge prin gând

Și norul ascuns vederea-mi…

Deschide larg fereastra, spre liniștea deplină,

Zbura-vom în lumină și dincolo de timp

Și-n siderala clipă, cântând la violină,

Pluti-vom peste briza ce n-are anotimp.

Vom împleti, de-a pururi, doar gânduri și lumină

Și timpul din cuvinte cânta-vom amândoi;

Deschide larg fereastra spre liniștea deplină

În care numai gândul cuvântă pentru noi.

Și florile iubirii vor prinde rădăcină,

Să înflorească…

Ningea necontenit

cu fulgi imenși

într-o lume perfectă

Ne încălzeam cu albul 

ce se întindea 

în parfumul zăpezii

Un alb ireal

învelea dezmierdările tale

simțeam

gustul proaspăt al fulgilor de nea

ce se topeau 

printre săruturile noastre fierbinți

Și mă înălțam

cu fiecare fulg ce mi-l prindeai

în păr 

și te înălțai cu fiecare privire

spre iatacul…

Toamna a grizonat gândul

ce-mi curge 

în plete

îngădui transformarea, deșarte 

sunt cuvintele.

E prima dată când răscolesc

Amorțiri, 

vernisând o cută

începută.

Izvoarele curg 

în același sens, frunzele

plâng sub tălpi, iar

stolurile de păsări răsucesc cerul.

tu

nu asculți frunzele?...

Durerea lor mă trezește

în alte…

Sărută-mă și taci, ascultă numai vântul 

Ce mângâie lumina desprinsă dintr-o stea. 

Privește cum din lună picură trecutul

Prin stropi mărunți de clipe lăsând doar liniștea. 

Când trupul tău fierbinte freamătă sărutul 

Îmi cere împletirea ce-n noi deja plutea. 

Sărută-mă și taci, ascultă numai vântul 

Ce mângâie lumina desprinsă dintr-o stea.

Alintă-mă cu dor, iubește numai cântul   

Pe lira altor…

Am căutat adeseori ceva

să-nvețe nemurirea să fie

aici, la nesfârșit să dăinuie și

printre stele să-l simt iubind 

în urmă și-napoi

aici 

în viitor și pretutindeni.

Și l-am găsit: 

este la fel de neclintit

tot tânăr e 

lumea-i bătrână

și voi pleca spre legământ 

și va rămâne el în urmă

căci singur este pe Pământ 

și n-are moarte 

și răsună.

Ai fost…

De mă întrebi de aripi îți voi răspunde fluturi,

De îmi vorbești de greieri voi respira doar cânturi,

Când soarele ascunde lumina care toarce

Voi răsturna o rază, spre tine-o voi întoarce.

Când lacrima te-ncearcă, îți voi vorbi de ploaie,

Neîntinatul plânset am să-l adun șiroaie

Și-n gândul ce renaște, voi răsădi o floare

Și-o voi uda cu stele, va fi nemuritoare.

Că timpul trece iarăși, îți voi rosti de…

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă

Și nu îți lași ziua cuprinsă

De cei ce vor să te ascundă,

Dar știi să lași lumina stinsă

În nopțile cu lună scundă. 

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă.

Și clipe torci, încet… Destinsă,

Cu visele pe altă undă,

Nu simți deloc că ești atinsă

De Eul meu ce te confundă.

Iubesc privirea ta…

M-am ascuns pentru o clipă

într-o picătură de apă

și hoinăresc

prin liniștea ei.

Prin tot ce fac, storc sufletul din mine

Și răscolesc durerile murdare,

Amanetând, cu scopul să omoare

Tot ce e pur și tot ce este bine.

Dar, viața mea, de vor să îmi doboare

Să spurce țelul ce mereu revine,

Privesc spre Cer... și el mă va susține...

Tot ce-mi distrug mă pune în valoare

Și voi scăpa din chingile meschine,

Găsind și azi o nouă ancorare

Între suspine, printre vechi…

Când câte-un suflet cade, dorindu-și să salveze

Întreagă astă lume și fiecare om,

Îl simt de parcă-n suflet revine să graveze,

Să scrijelească chinul în scoarța unui pom.

Și cântecul de jale, din urmă, care vine,

Cuvântul ce se naște și îmi rănește iar

Nenumărate lacrimi, dorind să mă termine,

Să nască din albastru un nesfârșit ghețar.

Dar, când durerea lumii nu doare pe oricine

Și toți privesc…

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,

Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire

Să regăsesc o dată pierduta strălucire,

Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață. 

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,

De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;

Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață

Și…

Adesea mă întorc în gândurile tale.

Din amăgirea lor respir lumina sfântă;

Iubesc durerea ei… Cuvintele - petale,

Desprinse din cel nimb, alină când cuvântă.

Când îi răspund chemării adeseori: învață!

Ascult vioara - cântă cu notă siderală

Și îngerii deschis-au aripi pentru o viață,

Zburând privirii tale de astăzi, ancestrală.

Miresmele din visuri, fiori de iasomie,

Veghează-n zori culoarea…