SONET LXVII
Când clipa se destramă și vine ziua-n care
Figuri de lut se sfarmă, se-mprăștie și pleacă,
Plătesc tribut cu trupul, apoi urmează: „dacă”...
Și nimenea nu are răspuns la întrebare.
Un nou tărâm de ceață… Misterul îl îmbracă,
Îl taie pe din două și ia din fiecare
Simțirea și speranța, și nicio evocare
Nu readuce viața din calea ei opacă.
Ciudată înmulțire a vorbelor uscate,
Când ochii vor ascunde și irișii în moarte.
Durerea nu ucide ci sângerează-n toate!
În minte se ascunde, tăcerea o împarte
La fiecare clipă ce a rămas… Socoate
Să strângă-n amintire un vis plecat departe…
Adaugă un comentariu
Vă multumesc foarte frumos.
Am citit cu plăcere un sonet plin de mister și nostalgie...
Multumesc frumos. Este destul de greu când vorbești de moarte. Voi fi mai atentă la următorul sonet.
Într-adevăr, și eu mi-aș dori să simt mai mută trăire. Tehnic e bine, dar parcă e prea tehnic. Cu drag!
Vă mulțumesc.
Un sonet în care ființa din noi e pusă să adâncească și mai mult unele întrebări la acel „vis plecat departe”. (Firesc, am fi vrut mai multă implicare ființială a poetei în aceste versuri). Dar dacă nici olarul n-ar mai pricepe glasul lutului frământat în palme, acel tainic mister al unui „nou tărâm de viață”care-l călăuzeşte pe el (poetul) mai întâi, „și nimenea nu are răspuns la întrebare”, atunci cine? Cine ar mai călca pe urmele lui? Cu acest gând, la foc mocnit poetul îi va studia „scânteia” întrebării, visând. Şi din acest vis va trebui să plăsmuiască el tot ce îşi va dori. Că, firesc, doar la focul mocnit al întrebărilor va găsi adevărul. Dar întotdeauna misterul (taina) va străluci ca un ban nou sub ploaie. Și e de ajuns o suflare, ca în povestea lui Ispirescu, să-l încremenească la masa de scris, pentru totdeauna, în stană de piatră. Așadar: mai multă sonoritate muzicală și „intruziune” ființială, în sonet.
Raza rămasă pe drumul cel nou scânteiază a dor și a trecere. Amintirile au un loc al lor, unde se adună și îl cheamă pe cel drag. Tăcerea e prietena lor. Sonetul e îmbrăcat în mister.
Am citit cu plăcere!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE