Ciclicitate

[BOTICI GABRIELA]

Sonet LXXXIX 

 

Mă doare răsăritul căci știu că va apune.

E-o naștere ce plânge pe drumul ce se-nchide,

Umbrită de plecare, trăiri doar invalide

Ce au un iz de frică și nu au rațiune.

 

Mă scutur într-o floare când ea firav deschide

Petalele curate sperând într-o minune

În care se oprește, secunda s-o răzbune,

Dar leapădă sămânța în nopțile rigide.

 

Mi-e teamă de-nceputuri, le simt cu gust de humă

Ascunse și neclare în lumea tot străină

În cicluri dureroase purtând a lor cutumă,

 

Iar înțelesul pare că nu vrea să mai vină

Dar am speranța vie că pașii mi-i îndrumă

Pe căile pe care mereu va fi lumină.

[Mihaela Popa]

frumos!

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc din suflet. O duminică binecuvântată tuturor!

[Grig Salvan]

Ambiguitatea trăirii noastre reiese din întregul poem: vrem și nu vrem, avem curaj și ne temem de necunoscut, sperăm și disperăm în același timp, încercăm să înțelegem, dar lumea pare că se schimbă în neînțelesuri și mai mari, vorba poetului Blaga. O lectură deosebită.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[petrut dan]

Semn de lectură, cu drag!

[Ada Nemescu]

Un titlu generos, un sonet pe măsură. Multă îndrăzneală și franchețe...

mi-a plăcut, aDa

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos. Frumos videoclip. 

[Mihai Katin]

Mi-e teamă de-nceputuri, le simt cu gust de humă

Ascunse și neclare în lumea tot străină

În cicluri dureroase purtând a lor cutumă,....dincolo  de umila mea  apreciere las  sunetele   sa zboare...

https://www.youtube.com/watch?v=PXIUegw6TK8&pp=ygUbdmljdG9yIGJp...

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc foarte frumos pentru sezizarea greșelii.

N-am observat-o. Încerc să o remediez cât pot de repede.

O zi minunată tuturor!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos, Gabriela. Un poem care te lasă pe gânduri.

Simt că la versul În ciclul dureros purtând a lui cutumă i-ar mai trebui o silabă. Acolo la „dureros”.

Cu drag!