Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării.

Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Un alpinist mi-a zis…

S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste ierburi, de-a lungul căii ferate,

ori străina care m-a sfătuit ce trebuie să îmbrac pentru dansul cu tine.

Am uitat să-ți spun, Ana, o femeie îmi imită mișcările,

se îndrăgostește de tot ce mi-e drag

și pare că știe tabieturile noastre, evită să mă privească în ochi,

dar…

Ai crezut că singurătatea are flori tropicale

și te va dezmierda precum luna flămândă pe o plajă exotică,

dar zilele aveau buzunare sparte, iar bucuriile mărunte se pierdeau repede,

ceasul din turnul catedralelor bătea tot mai des, 

în zadar fugea dorul precum căprioarele prin tufișuri,

îi făceai semn să se întoarcă și îl întrebai ce mai știe despre tine.



Te prefăceai că nu-ți pasă și…

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,

să zâmbim românește, să iubim românește,

apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 

să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,

poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică

și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,

așa suntem noi,

norocoși…

Ana, în dreapta ai deșertul,

în stânga, oceanul, și-n palme câteva boabe de grâu.

După cum te cunosc, le vei semăna, le vei uda la miezul nopții,

apoi vei aștepta o caravană care să-ți ducă pâinea spre mâine.

Când a trecut, de ce nu te-ai agățat de ea,

de ce ai lăsat elefanți de tăceri să-ți acopere drumul spre croaziere de lux?

Ți-a mai rămas o barcă de salvare,

mică, mică,

și fără nicio vâslă...

Ți-ai înrămat cândva…

Ai urmărit vreodată privirea soarelui într-un amurg răsfățat?

Aceeași privire o aveai și tu, jucai șotronul pe zile bune

și te bucurai de săriturile reușite,

credeai că ești departe de mine, făcuseși pact cu avalanșe de râs,

lumea ta era un vitraliu cu zâmbete.

Când lângă tine s-au ridicat porți cu trandafirii dorului,

ți-ai strâns jocul, l-ai luat sub braț să-i cauți alt loc,

dar primele aplauze au rămas acolo, sub țurțurii…

Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul de porumbei, i-ai mângâiat

și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele noastre de dragoste,

și răbdarea care servea dulceață amară din cupe de regi.

Ai zburat în alb. Ai vândut cumpăna care-ți vestea

când se depărtau așteptările pe…

Îți merg prin suflet, nici nu știu,

Dacă mai am sub pași vreo stradă, 

Dar parcă aș fi vrut să-ți fiu

Un fel de cântec pe zăpadă,



Un cântec pentru care lancea

Cu toți vitejii s-a luptat, 

Și care-ntreabă-n taină pacea,

În ce culori ne-a răsfățat?!



Îl simți și tu, și eu îl cred,

Aproape orbi, aproape singuri,

Cum aș putea să nu dezmierd

Un pescăruș cu…

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma…

Te-am iubit cuminte, mă iubești amarnic,

Uneori ești fluviu într-un estuar,

Leagănul de mâine, oricât de  vulcanic,

Va-nvăța rostirea cu glas legendar.

Ne rotim în umbre, ne-mbrăcăm în aur,

Casa mi-e din zahăr când te știu zidar,

Avem dălți de care niciun meșter faur

De când lumea asta, n-a avut habar.

Am furat mândria munților de sare,

Hainele iubirii ne-au ales pe noi,

M-am legat de tine precum Carul…

Trebuie să te odihnești, iubito, ca să mă afli,

mi-ai spus,

nu ai dormit de peste un deceniu,

mereu ai avut câte ceva de făcut prin sufletul meu...

Mi-era frig și ai aprins un foc imperial,

mi-era cald și ai adus Niagara peste văpaie,

cu tine am văzut primele albine înecate în miere,

ai făcut bungee jumping să le salvezi,

te priveam de pe creste, erai atât de mică și de curajoasă!

În cădere, s-a agățat de tine o…

Nu mă iubi, într-o seară mi-ai spus,

timpul meu e din gheață și miere,

ți-am dăruit un templu-n apus,

și-n plus,

eu sunt un ateu,

altă cetate nu-mi cere!

Continente albastre stau la masă cu noi.

O stradă aleargă. Copacii sunt goi.

Nu mă iubi, ai strigat

și ai luat orașul de mână.

În calea ta am săpat o fântână,

din când în când, un luceafăr aruncă alte stele pe masă,

liniștea se-mbracă-n…

Când ai hotărât să pleci în America m-ai rugat

să am grijă de grădina ta,

știam că e cu două veri mai încolo și atât,

dar am găsit-o repede.

Atunci am simțit un fel de secetă tropicală,

ceva care te face să devii credincios

impulsurilor catifelate.

Ana, de ce nu m-ai avertizat că un singur trandafir

emană atâta miresme încât ajunge până la tine?!

Ai uitat pe fotoliu jurnalul în care scriai

că liniștea și-a lăsat…

tăcerile s-au trezit

fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

o mie de vorbe descos lanțuri aurii

gânditorul a intrat în vacanță

se aude murmurul soarelui

și tu îl auzi

important e să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

vom înnopta într-un clișeu voalat

nu mi-e teamă

morile de vânt jură că ne cunosc adevărul

am furat secretul cosașului din…

tot mai bine în coliba noastră de lut

cu busuioc la intrare

ne-am obișnuit să ascultăm greierii sărind

între două note

eu te privesc și pun gratii la nori

tu îmi promiți că vei așeza soarele în pod

ne trezim în același batalion de vise

care ne-a pregătit să aruncăm artificii pe cer

și să ne bucurăm că trăim în culori

deocamdată e un exercițiu de imaginație

ni s-a mai spus

ei bine

amândoi știm…

Îmi amintesc... două eram,  

Și fiecare-nmuguream

În sensul acelor de vânt.

Trăiam în cer și pe pământ.



Eu te țineam de mână strâns;

Cealaltă parcă ar fi plâns,

De ce chiar ea, habar n-aveam.

Tu mă zideai, eu te salvam.



Și mă urmai pe-o lună plină.

Al doilea eu era de vină!

Trecea prin iad, mi-era ispită

Ce mai… o torță otrăvită!



Când m-am întors încet în mine,

Aveam în piept vreo trei albine,…

Mă înecam în marea aceea de oameni care te aplaudau

și mă minunam cum de te joci cu inima mea fără să mă atingi,

fără să știi cât din mine ești tu,

stăteam acolo, în primul rând, aproape că nu respiram

de teamă să nu risipesc vraja.

Porumbelul de pe brațul tău venea mereu la mine,

toate privirile se mutau asupra mea,

voiam să par un simplu spectator, dar cu păsările nu te joci,

ele înțeleg cel mai bine cum e să zbori unul cu…

Mă învățaseși să pictez cu mâinile tale:

azi un spic, mâine o câmpie...

apoi am compus culori de suflet,

atâtea culori,

încât tabloul în care locuiam împreună

a inundat o galerie imensă

și tot mai sărbătorea clipa în care am strigat,

dintre toți pământenii,

numele tău.

Am ieșit din el ținându-ne de mână.

Eu m-am scuturat de albastru,

tu ai lăsat enigmele

să vină la tine;

în noaptea de…

În noaptea aceea plecase devreme;

își luase cu el

câteva raze de soare,

un pic de răcoare,

și corabia care dansa cel mai bine

tangoul pe mare.



Își pregătise și-o rugăciune aleasă,

dar, grăbit, o uitase pe masă.

Îmbrăcat în cămașa peticită de valuri,

timpul venea dintre dealuri.

Toată ziua fusese la coasă,

pe cerul de-acasă!



Cândva făcuse cu mine prinsoare,

că visul pustiu niciodată nu…