Veste

[gina zaharia]

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

 

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma ta, leagă-te la ochi, mi-a spus,

nu trebuie să se mai așeze vreodată între tine și lumină ca un nevinovat,

când ai întins mâna după o floare-de-colț, te-ai prins de rădăcina

celui mai mic brad care se chinuia să trăiască,

l-ai salvat și pe tine și pe el, te-ai mirat cum poate să reziste fără ajutor,

de atunci i-ai devenit frate de cruce și confesor i-ai devenit.

 

Ție nu-ți place să vorbești despre oamenii răi, le faci o colivie în suflet și-i închizi acolo,

uneori le dai drumul să vezi dacă au umplut oceanul cu chibrituri,

oamenii răi au case urâte, sunt și câteva excepții, îți dai seama după acorduri,

rareori se deschide câte o ușă, mai degrabă fac parte din curiozități.

 

Nu vrei să știi cum e în vacanță pe Marte,

mi-ai zis că nu duci mâna la frunte pentru un joc sec, și-apoi e problema lor,

au leagăne între stâlpi de aur, leagăne roase, nu i-ai invidiat niciodată,

nici nu i-ai fotografiat de aproape,

foarte bine,

toate scoicile alea de-ți ieșeau în cale coborâseră dintr-o zodie

care nu era a pământului, nici a focului,

degeaba  urcau în coliere de turcoaz câtă vreme norocul trecuse pe lângă ele,

mai bine luminau zilele deținuților din  Chateau d'If,

 

Aceasta a fost ultima veste cu tine.

 

Mesagerul și-a dat demisia,

a dus toate scrisorile într-un parc de distracții,

să-și ia fiecare ce vrea,

pretutindeni se aude un zumzet ca și cum albinele au invadat replici dragi,

și da, aproape m-a convins că

„până la urmă, mâine este o altă zi”.

 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta!

[Chris]

minunată Veste!

[gina zaharia]

Îmbrățișări, Lisia!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! Ei, am tras puțin cu ochiul pe... Marte. Da' mi-am revenit, să știi :)))

[Vasilisia Lazăr]

O, ce veste minunată!

[Valeria Merca]

Eu nu recunosc să-ți fi schimbat stilul (Mihaela nu se va supăra pentru opinia pe care o exprim). Ai rămas aceeași...

Am primit această Veste cu bucuria lecturii.

Admirație, Gina!

[gina zaharia]

Mulțumiri pentru atenția acordată poemelor mele, drag da Coza! 

Și pentru aprecieri, desigur!

[Ion Lazăr da Coza]

Marte  

Aceeași fascinantă Șeherezada!...

da Coza

[gina zaharia]

Mihaela, am mai avut eu tentative de-astea, dar măcar stilul de final și tot îmi seamănă, ușor concluzionar :)

Sper să-ți fi trecut zumzăiala, că vin cu una mai ușoară :)))

Drag, 

[gina zaharia]

E o avalanșă de gânduri, Sofi, care au ținut morțiș să stea și ele într-un poem :) 

Mulțumesc,