Raiul din spatele șurii este-acoperit de nea.

Firul ierbii de pe coastă are strai de catifea.

Nucii au broboadă albă, merii tremură de frig...

Primăvara vine-n grabă? Soare drag, acum te strig!

Raiul din spatele șurii se transformă. În trecut,

povestiri de mult uitate doar bunicul le-a știut.

Feți-Frumoși și Cosânzene viețuiau în glasul lui,

lemnul se schimba la față cu rindea, ciocan și cui.

Unde-mi ești copilărie? Te-ai ascuns după vreo stea?

Eu…

Astăzi am scris demențiale versuri...

Le-am potrivit pe vechiul portativ
cu toate că n-aveam nici un motiv
să umblu printre stele și eresuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Mi-am înfășat cuvântul în răvaș.
Aproape că intrasem în sevraj
dorind să fac spre cer niște demersuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Le-am așezat pe masă lângă foc
căci nu găsisem în cămară loc...
Nu le trimit spre alte universuri.

În  spatele ochilor 

e o lume de vis, de coșmar, 
de iubire, de dor,
plină de mine, de tine, de noi,
de ploaia ce cade,
de nor, 
de șuvoi,
de gânduri ce vin din neant ca un dar,
de zile ce-ncap într-un vechi calendar.
În spatele ochilor ești tu sau sunt eu,
iubire sau ură, nicicând sau mereu...
În spatele ochilor sunt eu ori ești tu,
ești lumea lui da, sau ești lumea lui nu.

Vreau să știu ce e iubirea aia simplă și fierbinte

Care nu are minciună, ură, false jurăminte,

Sentimente ce trădează dragoste, sinceritate,

Inimi care nu se sfarmă când tu minți pe jumătate.

Vreau să știu ce e iubirea aia care te înalță,

Până luna îți atinge blândă visătoarea față.

Susur de izvor în munte și pădure pân' la cer

Tu să porți, visând, în suflet ca un splendid giuvaer.

Vreau să știu ce e iubirea aia care ți se pune

Ca un abțibild…

Stau pe-o margine de lume și visez cu ochi deschiși

că mă urc pe câte-o culme și privesc spre cer pieziș.

Stau pe-o margine de lume și mă simt ca-n paradis.

Nu sunt visuri, nu sunt glume, ci e fuga de abis.

Stau pe-o margine de lume... Nu mă-mpiedic la suiș,

am un dor de libertate ce în suflet mi- e închis.

Toți prietenii, dușmanii pe răboj de gând sunt scriși,

nu am ură și ranchiună, nu mi-e sufletul încins.

Lumea și-a vărsat prinosul. Eu de gânduri…

Dor de mine mă apasă,

De părinți și de bunici...
Mâncam la aceeași masă,
Pașii mei erau mai mici.
Dor de mine mă apasă
M- am pierdut prin câte -un vis,
Amintirea nu mă lasă
Să mă- ndrept către abis.
Dor de mine mă apasă....
Totu- i vechi și totu- i nou,
Glas de mamă- și face casă
Chiar de azi e doar ecou.
Dor de mine mă apasă.
Stau la poartă și privesc,
Inima de multe- i arsă...
Nu mă pierd... În mine-mi cresc.

De unde a venit lumina?

Din negura întunecată!

Urcat-ai noaptea pe colina

Unde  pădurea-i fermecată?

.

Doar am visat că urc și versul

Îmi și zbura mai sus spre stele,

Uimind parcă și Universul

Cu gândurile efemere.

.

De unde a venit izvorul? 

Din sufletul rănit al pietrei!

Ai îndrăzni să pui piciorul

Prin locuri care-i plac poetei?

.

Eu o să tac, iar gându-mi zboară

Spre seri cu…

Cum să ai zile cu soare

când afară-i ploaia-n toi?

Vântul uită-l în valiză

și îmbracă merii goi.

Cum să ai pe cer seninul

și când te-a lăsat orfan?

Felia de bucurie

poti s-o iei fără vreun ban.

Cum să-ți împlinești din vise

când tu  nu le  ai în minte?

Lasă-ți gândul ca să zburde

și trăiește prin cuvinte.

Totu-i trecător... Iubește,

nu-ți pierde din bucurie!

Roadele ți le-nmulțește.

Ia…

Tristețile se scurg pârâu

pe l…

Gustul lacrimilor

e asemănător cu cel al mării.

De prea multe trăiri

se revarsă prin ochi pe obraji,

în mare.

Oare

cele ale bucuriei

tot aici poposesc?

Plângeţi, dar, de fericire,

ca marea să nu ajungă

doar mormântul  lacrimilor

triste.

Am fost doar o clipă lipsită de umbră.

Stăteam sub copac, mă gândeam ce-a făcut,

în ce vis uitat s-a plimbat şi-apoi sumbră

s-a întors bântuită de un gând din trecut?

.

Am fost doar un timp într-o umbră cu tine

şi-am stat rezemaţi de o rază de stea,

visând la privelişti ce-n zile senine

ne-au dat fericirea purtată de ea.

.

Trecut-au de-atunci clipe lungi și-amăgirea

ne-a dus spre un hău și acolo pierduți

Am…

Să pun pariu cu viața ce vine,  într-o doară

și să-mi strecor dorința trecută sub obroc?

Nu las cuvântul tainic care acuma  zboară

să se transforme-n cazne, dureri și  nenoroc.

.

Și-apoi clipă de clipă să-ngân o rugăciune

iar un descântec mâine de buze să-mi anin?

Voi face nefăcutul ce-n gând o să-mi răsune

s-aducă mângâiere acum și-n veci, amin.

.

Dar unde e trăirea care trecuta-n taină?

Unde e timpul  verii ce nu…

Doar când n-o să mai fiu,

voi zbura către stele

şi pe-o boare, târziu,

Îngâna-voi cu  ele

cântec lin.

.

Iar când n-o să mai am

nici o zbatere-n mine,

asculta-voi un psalm

sub copaci, pe coline,

la umbra de pin.

.

Dar  când neaua va cerne

pe pământu-ngheţat

și mormântu-a aşterne,

m-oi simţi apărat

de divin.

Cam pe unde s-au mai așternut fulgii?

Prin sufletul plin de bucuria purificării, 

pe pământul încărcat

de promisiunea unei bogății tomnatice,

pe drumul întortocheat care duce spre  rai

pe care colindătorii vestesc

un Mesia  aflat într-o peșteră.

Ninsoarea cade din cer

la fel ca-n zilele copilăriei mele,

când auzeam colinde îngerești

si când, cu inocența trăirilor,

doream să ating cerul .

Florile de gheață de…

Am de unde alege două căi,

dar uneori mă-mpleticesc

neștiind care-i mai bună.

Pe una au crescut dorințele deșarte

în chip de ciuperci otrăvitoare.

Pe cealaltă a răsărit un ghiocel

pătat de sânge.

Rătăcesc pe calea iluziilor

și mă zbat ca o molie

atrasă de pericolul becului.

Nu am intenția să mă pierd.

Uneori o fac

fără să-mi pese câtuși de puțin.

Alteori nici nu-mi dau seama

că am ajuns…

Perna pe care-mi pun  capul noaptea

e confidentul care-mi ştie

toate frământările, toate durerile

şi toate bucuriile de peste zi.

Dimineaţa o aşez undeva într-un colţ,

de teamă ca să nu şoptească şi celorlalţi

trăirile mele.

Ochii-mi  sunt ferestre către o lume

care a uitat să se mai bucure

şi care aleargă, nu ştiu după ce

şi nu mai trăieşte profund.

Gura mea va spune tuturor

despre…

Eu una am în gând

și-ncerc să pun pe foaie

și alta zic din gură.

Gânditul mi-e văpaie.

Dar de mă pui ca versul

să-l spun cu voce tare

mă bâlbâi, am emoții

și alte zeci de toane.

Nimic din ce aș scrie

nu pot ca să citesc.

Mă freamăt, n-am putere

și-n gât mi se opresc

cuvintele ce-n grabă

'ncropesc o poezie...

Nu vocea mi-e talentul,

gânditul mi-e solie.

Iar când în astă…

Apare o viață și clipă de clipă

se nalță la ceruri un suflet stingher

zburat-am prin aer cu rana-n aripă

și am poposit pe-o statuie de fier.

.

Apare o viață și alta se duce

pe râuri de lacrimi să trecă vreun Styx.

Luntrașul, că-i lacom, moneda apuce,

eu vreau să mă nalț către soare ca Sfinx.

.

Apare chiar viața și zboară spre stele

iar chipu-i de ape se lasă umbrit,

n-am bani ca să-i cumpăr minuni şi…

Lumina mă învăluie din toate părțile.

Am uitat cum este să stai în colțul

în care întunericul se simte la el acasă.