Am de unde alege două căi,
dar uneori mă-mpleticesc
neștiind care-i mai bună.
Pe una au crescut dorințele deșarte
în chip de ciuperci otrăvitoare.
Pe cealaltă a răsărit un ghiocel
pătat de sânge.
Rătăcesc pe calea iluziilor
și mă zbat ca o molie
atrasă de pericolul becului.
Nu am intenția să mă pierd.
Uneori o fac
fără să-mi pese câtuși de puțin.
Alteori nici nu-mi dau seama
că am ajuns acolo.
Totuși calea jertfei trebuie urmată.
Știu și o caut.
Oare când o voi găsi
o voi recunoaște?
Adaugă un comentariu
Multumesc pentru popas, draga da Coza.
O poezie francă.
da Coza
Draga Nuta, multumesc pentru apreciere.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE