cu mâinile inimii ascunse

la spatele simţirii

cuminte 

asurzitor

atât de  adânc şi năvalnic

încât nici lava nu va putea scoate trăirea la lumină

doar un capăt de emoţie se va prinde într-un rid 

te voi iubi prin trafic de celule

cu rostogoliri învolburate

prin vineţii şi transparente iluzii

o să te iubesc pe litere

încălzind cu podul palmei coama lor

o…

“împuşcând” în versurile mele                Versurile tale mă-nfioară,

se amuză criticii-n grădini                       Linii paralele-s de venin,

afirmând că-s linii paralele                      Părul, în mod critic, mi se scoală

ca să ştii când râzi şi când suspini          Și prin buze-mi trece un suspin...

cine crede altfel , e de vină,                       Recitându-ți poezia fadă         

tot ce am scris,…

înainte de naștere cu o zi

am rătăcit asul mestecând treflele zorilor sau erau venele tale

nu-și luaseră încă tainul de jaruri și erau puțin

morocănoase

parțial debusolate că-n bobul de rouă

nu mă găsesc decât în uterul întunericului

deși simțeau…

Poetul se transpune în cel ce îl citește

Și după-mprejurare e tânăr ori copil,

Bătrân, - orice ființă, el o închipuiește,

Și-n versul lui găsești asta în mod subtil.

Nu, nu e fantezie lumina din cuvinte,

E sentimentul sincer și nu e vânt hoinar,

Poetul scrie viața, iar viața nu te minte,

Iar cine-l înțelege, are un pic…

Va ninge iar ca-n amintiri

Ca-n basmele de altădată

Peste iubiri şi despărţiri

Cu pansamente moi…

cu pensula muiată sulfuric

în judecăți nedrepte

cum să-i pictezi pupilei catrință de văzduhuri

lui icar penele din vise cum să-i străpungă dorul

și cerul cui

să picure în palmă un soare nărăvaș

să-i dea obol de raze să bea

și să îmbrace zilnic

în borangicul iei cum să brodez cu zboruri

sandaua vestitorului poznaș

de-o leg de…

Toamna s-a retras grăbită de pe-ntinsul boreal

Iar pădurea zgribulită s-a  gătit azi ireal;

Peruzele și ciubuce scânteiază rece-n soare

Pe copacii care-așteaptă zilele de grea ninsoare.

Și-ntr-o zi, pe negândite, a-nceput să fulguiască,

Să aștearnă-un alb brocart unde să se zbenguiască

Țânci…

Neavând eu pălărie

Ca să scriu o poezie,

M-am folosit de o bască

Şi-a ieşit rima cam flască.

Bascul fiind găurit

Pe jos versuri am găsit.

Nevasta făcând curat

Pe masă le-a ridicat.

Ce-a ieşit, să te cruceşti,

Ca la Tzara din Moineşti.

În vitrina neagră stă o orhidee,

Când guvernul cade, cred că n-am idee,

Răsturnând apusul sparg şi răsăritul

Alungând şi norii, vezi şi…

Motto: Dramatic îmi smulge Decembrie umbra tăcută. Din nesfârșitul răsfrânt alb-negru se desprinde frigul. Doar lacrima înflorește. În ochii îngerului prăbușit pe asfalt.

Străfundu-l frângi cu pietre? Țâșnește în afară!

Nestăvilit revarsă în curcubeu tumult.

Nepământeana lavă aprinde torțe-n seară,

contur de zboruri sacre se-nvăluie-n ocult.

Cocori, din cer de gheață, planează în retine.

Balansul juxtapune plebeul lângă zeu. …

Au năvălit, deodată, dușii,

De undeva, din orient...

Și-un huhurez, pe tocul ușii,

Cânta ceva; la sentiment.

Unii credeau c-au venit rușii

Să facem iar hidrocentrale,

Dar huhurezu’-n tocul ușii

Cânta ceva; a geamparale...

Îmbrac din nou haina păpușii

Ca pe-o rubașcă... Sar pârleazul

Și-un huhurez din tocul…

Un om leneș, dar mândru, ca un curcan moțat

Trăia, demult, odată, în margine de sat

Și, într-o zi, dând gata absintul din pahar

Îi năzări că-i musai să-și cumpere-un măgar.

„La ce-i bună recolta de orz sau de hamei

De n-ai cu ce, pe toată, acasă să o iei?

O cară ea, nevasta, da'-i gârbovită tare,

Nici trei saci cumsecade nu duce pe spinare”.

Își numără cu grijă bănuții din șerpar

Dar nu avea, sărmanul, nici pentru un…

Când ai cei şapte ani de-acasă,

Nu-ntrebi o doamnă câţi ani are,

Când eşti un musafir la masă,

Să nu vorbeşti doar de mâncare.

Dacă colega e mai grasă,

Nu-i recomanzi multă mişcare,

Când ai cei şapte ani de-acasă,

Nu-ntrebi o doamnă câţi ani are.

De oameni dacă nu îţi pasă,

Ocupi degeaba un post mare,

Soţia de-i un pic nervoasă,

E bine s-o împaci c-o floare,

Când ai cei şapte ani…

Cu venerație-ți șoptesc spre stele

numele -Românie!

și am sculptat în inimă conturul

hărții tale și culorile drapelului sfânt

florile de colț și veșmintele de cetini

ale culmilor carpatine cu picăturile inimii

le sărut

șoaptele eternității povestesc

faptele mărețe ale vitejilor ce dorm pe scut

din iubire au închinat

viețile tricolorului sfânt

oriunde în lume văd

fluturând culorile sale

mă mândresc că-s născut

os din…

Ofilire

Îmi cad fluturii din gene

O, de-aş mai şti măcar

Ciurul lui Eratostene!

Realitate

Floare-de-colţ presată-ntre gânduri

Iarna captivă-n petale nu mai ştie să ningă

Peste lume e soare, azi sunt la mare preţ trandafirii.

Poezia lumii

Poemele dospesc pâinea

Pentru veacul când Dumnezeu

Va gusta iar din durerea…

Îi ştiu demult, nimic n-o să difere.

Ai noştri-aleşi, de douăşicinci de ani,

Vor bani mai mulţi, să cumpere putere,

Apoi putere ca să facă bani.

Vor avantaje, pensii viagere,

Mai speciale, nu ca la sărmani,

Îi ştiu demult, nimic n-o să difere,

Ai noştri-aleşi, de douăşicinci de ani.

Din nou să îl votăm, alesul cere,

Şi toţi au devenit mai dolofani,

De nu-i alegi, apar prin ministere,

Cu-apucături…

IUBESC VIAŢA                                         TALENTUL

ploaia e din versuri paralele                          “împuşcând” în versurile mele

râde poezia prin grădini                                   se amuză criticii-n grădini

râsul ei de roze şi lalele                                     afirmând că-s linii paralele

nu mai are pentru suflet spini                         ca să ştii…