Dadaism

[Bidulescu Constantin]

Neavând eu pălărie

Ca să scriu o poezie,

M-am folosit de o bască

Şi-a ieşit rima cam flască.

Bascul fiind găurit

Pe jos versuri am găsit.

Nevasta făcând curat

Pe masă le-a ridicat.

Ce-a ieşit, să te cruceşti,

Ca la Tzara din Moineşti.

 

În vitrina neagră stă o orhidee,

Când guvernul cade, cred că n-am idee,

Răsturnând apusul sparg şi răsăritul

Alungând şi norii, vezi şi infinitul.

 

Păsări atârnate pe crengi cenuşii,

Am să rup cămaşa să o fac fâşii.

Dintr-o curte mare se aud blesteme,

Vine un parfum, de la crizanteme.

 

Lacrima va curge din ochi injectaţi,

Ţânci rămaşi pe drumuri sunt abandonaţi.

Ură peste tot şi nu mai ştim de pace,

Guvernanţii sunt, la ciorba de potroace.

 

Neantul ne-a cuprins, nimic va fi în loc

Pustiu va fi pe margini, pustiu şi la mijloc.

Şi case şi maşini le mătură tornade

Dar nu mă întrebaţi, că nu ştiu, dacă guvernul cade.

 

[Vasilisia Lazăr]

Ba eu cred că domnul Bidulescu a dorit să satirizeze lipsa de logică, de continuitate, punerea pe hârtie a tot ce-ți vine pe moment în minte, acel „copiii spun lucruri trăsnite”, chiar dacă uneori geniale. :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Ce avem aici, cred că ține mai mult de Urmuz, Ionesco...

Ruperile de ritm, din poezie, sunt precum gropile din asfalt - în loc să privesc peisajul, trebuie să-mi feresc planetarele!

da Coza

[Valeria Merca]

Eu n-am să dau vreun verdict, în ce priveşte această creaţie. Ce-mi amintesc din şcoală, când  s-a predat acest capitol e faptul că, deşi iubeam literatura, mi s-a părut greoi. Mai târziu am citit despre Tristan Tzara, poet român, iniţiatorul curentului cultural şi artistic nonconformist şi anarhic îndreptat împotriva rutinei în viaţă, gândire şi artă. ''În manifestul acestei mişcări, „Dada”, se vorbeşte despre o căutare a unei extreme limite a divorţului dintre gândire şi expresie, contrazice totul, neagă totul, ridicând nihilismul şi mistificarea la rangul de principii supreme: abolirea logicii, dansul neputincioşilor creaţiei: dada; /…/abolirea arheologiei: dada; abolirea profeţiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinţă indiscutabilă în fiecare zeu produs imediat al spontaneităţii: dada . /…/Marele secret este aici: gândirea se face în gură… Apriori, dada pune înaintea acţiunii şi înainte de tot: Îndoiala. Dada se îndoieşte de tot. (T. Tzara).'' sursă Wikipedia. În zilele de 26 - 27 februarie 2016, în Amfiteatrul I. H. Rădulescu al Bibliotecii Academiei Româneâ s-a desfăşurat Colocviul internaţional: DADA - REVERBERAŢII ÎN SECOLUL XX , dedicat centenarului mişcării Dada.

E bine că aţi deschis un subiect inedit în acest spaţiu cultural.

[Adina Speranta]

Nicio urmă de dadaism în această postare. M-am gândit că poate e o definiție ...dar nici așa nu-i bine.

Unele strofe  din partea a doua mi-au plăcut pentru muzicalitate. Pornind de la ele se poate face o poezie bună. 

Succes.

Adina

[Sofia Sincă]

Da, curentul dadaist a fost unul îndrăzneț și de ce să nu recunoaștem a fost un fel de partizan al versurilor libere... Desigur, nu se puteau face poezii decupate din ziare, la propriu... și acolo trebuia să ai spirit poetic.

Însă poezia dvs. este între dadaism și clasic. Exprimare dadaistă și formă clasică. Și dacă tot ați ajuns la poezia clasică va trebui să aranjați versurile ieșite din ritm.

Am citit cu interes,

Sofy.

[Bidulescu Constantin]

Da, doamna Vasilisia, aşa este. Acest curent a avut ceva succes în epocă, fiind o noutate, îmbrăţişat poate de artiştii mai răzvrătiţi, nu numai în literatură.

[Vasilisia Lazăr]

Ultimele 6 versuri din poezia d-voastră ies din ritm și ar trebui refăcute.

[Vasilisia Lazăr]

:)) Da, poezia d-voastră reprezintă o satiră la adresa dadaismului, acel curent cultural și artistic nonconformist și avangardist, ale cărui baze au fost puse de poetul român Tristan Tzara și care pledează pentru o libertate absolută, creând, nu de puține ori, o atmosferă propice pentru îndrăzneală și experiențe uluitoare. 

Principiul estetic dadaist este unul bazat pe aleatoriu, ceea ce reprezintă și modul în care sunt compuse poeziile.

„Pentru a face o poezie dadaistă,
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.”

Personal nu agreez acest curent, eu fiind o ființă mult prea logică și ordonată, dar trebuie să recunoaștem că, nu de puține ori, el a născut opere de-a dreptul seducătoare. :)

[Nelu Preda]

Super ! Felicitările mele!