Cum puiul urs învață cu talpa-n jar citirea,

Tortura e-n amestec de râs cu darabana,

Asemeni jucai prada, felin, cu-nlănțuirea,

Mătasea și ciorapul acoperind capcana.

Cumplito, carne albă cu nopți de rai în…

Piatra nu moare
Iarna îngheaţă în ea
Lacrimi de nisip

Femeia iarna

Bărbatul e cal blând

Şaua îl strânge

am auzit că-n decembrie

drumul spre cosmosul trandafirilor

e gratuit

dar câte flăcări siberiene

pot învăța dansul

ca și cum o aripă orfană

ar fi destrămat

continente întoarse

din iernile spinilor?



pe luciul nopților un picior de lebădă

împarte emoții uraganelor

ierburile curajoase au împletit apusul

în miracole

o singură peșteră mi-a rămas

și tusea unui călător

în…

''De-ndrăgostit se zice că mințile și-ar pierde.

La ce folos ți-e mintea, când inima-i nebună,

Ca-n toiul iernii chedrii Libanului în verde?

Ce sfat să-ți deie colbul, când sângele-i furtună?

Lasă-i pe proști să creadă-n a vrăjilor rodire,…

Ce sinuos e drumul ce-l apuc

când calci în bălţi şi tulburi ape line

succesul îţi miroase- a "fleurs de cuc"…

gânduri migratoare

(îmi) invadează rutina

înfig unghiile în cămașa lor

(le) descojesc amintirile

sâmburii sparți își pierd inocența

sulița înfiptă în ochi de suflet

sapă brazde adânci

în taverna cuvintelor

beții nescrise

dansează vise pe cerul minții

scenariu eșuat

singurătatea din ploi

strigă pe note joase

nimic nu e ce pare a fi

în vitrina de bibelouri

unde…

A fum de tămâie Crăciunul miroase,

Înalţă din cetini o scară de verde,

Un plânset de fluier în lerui se pierde,

Când Magul coboară din bolta cu oase.

Lumina e smirnă şi-i lemn de Golgotă,

Pământul din Lună se-mprăştie-n Roză,

Cuvântului coase din stele o gnoză,

L-atinge pe talpă, în urma-i bigotă.

*          *          *

Prelinge-mă, Doamne,-n izvoare de piatră,

În şopot…

Castel gândit în calcar, bijuterie - oul !

Sicriu?  Câtă risipă-n veșmânt de colier!

Ca în povestea-n care îmbătrânea tabloul,

Îndrăgostirea cântă-n dumnezeiesc chiler.

Prea mofturos rapsodul, cu aur în sudalmă,

Ce-ai scris pe…

sunt căţea mi-a spus  -  pot să-ţi îndulcesc viaţa,

viaţa ta de câine-bărbat,

legat de stele,

acolo, în zodia câinelui  -  acum stau şi eu ca fraierul

şi mă gândesc – atunci când n-am ce face,

în constelaţia mea, gândesc –

cum mama ciorilor să-mi pună o căţea miere

peste coaja asta decolorată de…

Haiku (XIX)

cocorul în zbor

şi-o frunză dusă de vânt

doar o-ntâmplare

Haiku (XVIII)

mustangi în galop

prin coame frunze roşii…

                           Scrisoare către Moș Crăciun (I)

                       - a unui copil, care a trecut de prima tinerețe -

              Dragul meu,

Nu aș vrea să mă ocolești

Copilul din mine te-așteaptă.

Căldură în casă o să găsești

Bradul împodobit și ușa descuiată.

Îmi lași ceva,…

PSALMUL DE TAINĂ AL EVEI

Crai-nou, ca scorpionu-i - otrăvuri reci și foc!

Când dragostea te mușcă, descânți, nu biciui struna.

Cămilei pleoapa-i scrisă cu tot ce știe duna,

Dar numai când se-nchide e ac pentru cojoc.

Din minereu scot bobul de aur…

Păzeşte-te, iubito,

Că zmeii se coboară,

Pătrund în osul nostru,

Ne modelează visul,

Se-nfig în stâlpul cărnii

Ca pietrele de moară

Din care e pavat,

De-o vreme, paradisul.

De când mă nasc din basme 

Şi te agăţi de mine

Sperând că feţi-frumoşii

Mi s-au…

Crăiasa albă, cu fluturi de argint în plete

și diademă de țurțuri și ametiste,

suflând în fluierul fermecat și-a adunat oaste,

stihiile iernii și pe uriașul Gerilă

și a dat aprige porunci, fără milă:

să se împletească hamuri din raze de lună,

să înhame telegari Crivățul la carul regal,

lupii cu coamele viscolite și colți din cristal,

să aștearnă pârtie cu nămeți vifornițele,

să se poleiască văzduhul cu salbe de chiciură,

copacii, casele,…

Parcă e vremea ploilor înţărcate...

Din nori făcăluiţi se topeşte untură,

I se stinge broaştei strigătu-n gură

Şi limba-i plescăie în cleiuri uscate.

Parcă e vremea să se scurgă pe drum

Fluviu de cătran, hâd, învârtoşat,

Magmă sleită, glod înscorţoşat,

Cum e, Doamne sfinte, pielea mea…

castelul tău (mare sărată)

avea în loc de ferestre oaze de apă dulce

un corsar te invita la duel cu razele lunii

tu ai oricum platoșa aceea de argint

dăruită la naștere de Apollo

dar evitai diplomatic

spuneai că semiîntunericul e ca liberul-arbitru

dansatoare pe sârmă la înălțime

fără plasă

agățate în undițe

șoaptele  

îmbrăcate sumar

doar în voal de cleștar

priveau  spre jilțul din spatele…

ca doi polimeri ne așezăm în starea orașului dus la patinoar

lumini fluorescente seduc orașul

prin biblioteci se lansează cu furie

o maree de cărți

beau cafea cu vers alb și-ți întind

setea muntelui de sare

tu te deloghezi dintr-o iluzie îmi scrii

utopii 

ești al naibii de poet într-un oraș monopolizat

Poezia lui Nichita

e soarele

despicat

în silabe,

e apa

pe care-o soarbe

gândul,

e aerul

din magia

mesajelor,

e pământul

care încolțește

în cheia sol,

e însuși

Dumnezeu

reîncarnat

în cuvânt.