Secunde albe

[Angi Cristea]

în iarna aceea zăpada cotropise orașul
stele albe ningeau verde peste brazi
inima mea pulsa roșie ca 
sângele cailor uciși în nămeți
îmi înghețase aburul dragostei
de teamă să nu-mi pierd sufletul multiplicat în secunde
ca și cum luna ar putea să alunece
în lac dintr-o respirație
iar tu  te-ai topi în coama timpului
atât de viu spre niciunde

cu palme fierbinți am băut încă o porție
de singurătate
/gutuie rotundă parfumată deplin/
ți-am mângâiat potcoava cuvintelor
și am tras cu sete silabe în piept
ține minte orele s-au rostogolit în omăt
cu ochi de lincși tot mai lent

în iarna aceea ne-am iubit în zăpadă
fulgii ne înghețau stranii pe obraz 
te-am învățat să ții ochii deschiși la orice clinchet de cuvânt
să muști din a lumii caldă ninsoare rând pe rând

[Laura H.]

Minunate versuri!

[Angi Cristea]

Multumesc, doamna Gela, Gina, Valeria, domnul da Coza.Retusat: zapada: omat.

[Ion Lazăr da Coza]

iar tu ai te-ai topi în coama timpului

Supărătoare apropierea:

ține minte orele s-au rostogolit în zăpadă
cu ochi de lincși tot mai lent //

în iarna aceea ne-am iubit în zăpadă

Frumos.

da Coza

[Valeria Merca]

Vocea ta lirica e la inaltime, draga mea, Angi!

Pretuire!

[gina zaharia]

Ador iarna asta a ta, Angi, cu zapada ei fermecatoate cu tot!..:)

[Angi Cristea]

Eu multumesc! Vocea lirica mi-a soptit cat mai vibrante versuri :)

[Sofia Sincă]

Mulțumesc pentru aceste secunde albe, calde, vibrante, Angi! M-ai ascultat cumva și ai scris pentru mine... sau și pentru mine?

Un poem superb, tandru, dincolo de orice... doar un vis, o fantezie de iarnă, o șoaptă serafică de câteva secunde.

Tu știi... tu poți, orice! Plecăciune!

Sofy