dădeam de-a dura cuvântul

  până te-am aflat pe tine

 și ți-am rostogolit în palmă

  poezia

 îți semăna perfect 

 te oglindeai în ea și totuși

 nu credeai că ești 

 apoi mi te-ai răsucit în inimă

 ca un pumnal bine ascuțit 

 între (rosturile) coastelor mele

 și am…

Rămas

cu privirea pironită

pe umerii

ce se mişcau ritmic

şi pe vorbele

ce-i izvorau din gură,

simţea că s-a întors

la viaţă...

Cu o umbră

de suferinţă

întipărită pe faţă,

alinarea

izvora dinlăuntru

ca un glob străveziu,

simţea cum îşi aude

pulsul în privire...

Plin de îngeri,

înghesuit de îngeri.

Cu îngeri fără păsări,

cu păsări fără îngeri

loc comun

în așteptarea desprinderii,

desprins de desprinderea

în sine însuși desprinsă.

Ș-a mai fost făcut să-ngâne

unduind în zări columne,

peste împietrirea seacă

izvorând din creștet apă.

Zbatere de aripi

încolăcindu-și oasele,

împletindu-și penele,

aglomerând mirarea

în jurul unui zâmbet

spânzurat în…

Am ucis o floare, grădinarul a plâns

în jurul meu se prăbuşise cerul,

zadarnic din rouă mirosul i-am strâns

lângă mine se trezise misterul.

Am fost rău, am fost bun, nu se ştie

ce va fi dacă cerul devine pământ,

umbra ei vreau s-o simt cum mă-mbie

când îmi trec clipele prin cuvânt.

Dimineţile toate sunt triste şi grele

pe o floare-ofilită roua cade-n zadar,

am călcat pe un murmur de stele

şi mi-e sufletul…

Iubirea noastră n-a murit,

Ci doar încearcă să adoarmă

Pe-un colţ de inimă la vamă,

În trecere spre infinit.

Încercănată stă de veghe

Când, rătaciţi printre iluzii,

Neîmplinire şi confuzii,

Uităm trăirile în zeghe.

În paza ei sunt amintiri

Făcând din ele o cetate

Când inimile-s suspendate

De nesfârşite amurgiri.

Iubirea noastră, dragul meu

Nicicând nu va muri căci…

şi iată,

te-am aflat în pagina zilei de astăzi,

mergeai printre gânduri

şi-mi oglindeai inima…

 număr dalele una două…

Soldatul nu răspunde la scrisori

pe străzile cu aromă de întâmplare

îndrăgostiții se plimbă în parcurile

obosite de aceeaşi femeie în fiecare zi

nevinovații zâmbesc muribund

de tine ascunsă printre târfe

mângâiată cu osândiți pe coapse

iar blocurile mănâncă pe înserat tinerii

să-i vomite dimineața

mai bătrâni și fără visuri

doar tu

mireasă fără mire aștepți soldatul

de pe soclu să coboare

în parcul unde…

Zâmbind

în sinea lui,

se îndrepta înapoi

în momentele de realism

şi simţea

cum se încălzeşte

pe dinăuntru...

Norul

de nelinişte

se condensa în frustrare.

Îşi sprijinea

capul în mâini,

zâmbind,

văzându-şi eforturile ochilor

ce priveau,

concentraţi,

figura în care se citea

încrederea.

am rămas fără grai niarne*

ascultându-i tăcerii liniștea

insinuându-i lipsa de frământare

n-am rostit nicio vorbă

în fiecare colț din mine

dumnezeu a lăsat un cuvânt

amintind

ca înainte să le citesc

să-mi destup urechile să le și…

Îmbătrânesc, copilul meu.

De ce să-mi pară rău?

Că lași în urmă

anii de liceu?!

Că-i timpul

neiertător călău?!

Îmbătrânesc, copilul meu.

Fără tine,

mult prea sărac

mi se-ntindea

în față universul-

am încercat

să-ți fiu arac,

să-ți sprijin

pe drumuri grele mersul-

în ochi

să-ți pun numai lumină,

să-ți umplu brațele

cu flori,

să se…

Marea îşi leagă de stâncă lumina

Cu funii din ochi împletite

Hamuri cailor acvatici

Printre pietre

La dunga mereu mişcătoare

hotar

Iluzoriu-ntre ape şi uscatul

din noi

Cor de rapane îţi cântă

Ce frumoasă esti

Iubito

Şi iar

Marea ciobită –

Eşec veşniciei obol

Doar ochiul din lanţul de ochi

Nevăzuţi

Doar ochiul acela

şi eu

Îţi vom spune

Ce frumoasă eşti

Iubito

Şi iar ca ovidiu la…

Tablou pictat de-o clipă irosită

în lacrimi prins să poată fi văzut,

stă azi sub pleoapa mea neliniştită

să fie-atins de-al gestului sărut.

Privit de călători prin amintire,

înfăşurat în urmbrele târzii,

se-aştern pe gene şoapte de iubire

sosite-n plânsul altor galaxii.

Tablou pictat în gândurile mele,

lăsat cândva pe-al ploapei şevalet

redă trăiri din clipele rebele,

într-un peisaj abstract şi…

Îmi erai dimineaţă când ţi-eram înserare.

Doar în zarea iubirii mi-erai val, ţi-eram mare.

Inserasem în rânduri multă sete de tine,

Ancorasei apusul unei umbre străine.

Ţi-eram fum şi ispită într-o lume nebună,

Mi-erai ziuă şi noapte şi senin  şi furtună.

Înnodam între sensuri coborâri şi suişuri

Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzişuri.

Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii,

Curcubeie desculţe prin livezile…

Sub influenţa

tensiunii,

asculta şuvoiul de cuvinte,

simţindu-se singur,

într-un fel romantic

cu ochii

încreţiţi la colţuri,

concentraţi,

când asculta

mărturisiri ce veneau

mult prea repede

să verifice

dacă sentimentul de linişte

era tot acolo,

să-l rânduiască

şi să-l pună

sub semnul întrebării.