În orizontul cenuşii

[Aura Popa]

Îmi erai dimineaţă când ţi-eram înserare.

Doar în zarea iubirii mi-erai val, ţi-eram mare.

Inserasem în rânduri multă sete de tine,

Ancorasei apusul unei umbre străine.

 

Ţi-eram fum şi ispită într-o lume nebună,

Mi-erai ziuă şi noapte şi senin  şi furtună.

Înnodam între sensuri coborâri şi suişuri

Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzişuri.

 

Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii,

Curcubeie desculţe prin livezile verii,

Frunze albe şi negre în vârtejul de vise,

Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise

 

Şi-mi erai înserare când ţi-eram dimineaţă.

Doar în zarea iubirii mi-erai foame de viaţă

Doar în zarea iubirii ne eram poezie,

Pentru gânduri răpuse ne eram apă vie.

[Aura Popa]

Din orizontul cenusii, mii de multumiri, prieteni dragi!

[Ion Lazăr da Coza]

Mi-erai ziuă şi noapte şi senin  şi furtună. > Mi-erai ziuă şi noapte, şi senin, şi furtună.

Ce frumos era când era frumos și nu conștientizam asta...

Frumoasă poezie.

da Coza

[gina zaharia]

Știu, Aura, știu! Dar zarea iubirii nu a apus, așadar, nici poezia!

Drag, fată frumoasă!

[Nădejde Angelina]

Superb!

[Chris]

Melancolic dar foarte frumos! :))

[Vasilisia Lazăr]

Versuri curgătoare și cristaline. Fior liric.

[Sofia Sincă]

Puţină melancolie, puţină apăsare, mult frumos şi lirism de asemenea. Prozodie corectă şi muzicalitate duios-acaparatoare.

Am citit cu încântare, Sofy!