Eu – substitut de iubire...

Credeam că sunt jumătate

din întregul nostru;

nu eram decât

restul împărţirii la trei.

În nopţi cu dor,

adormeam în speranţe,

mă înveleam cu promisiuni…

a venit iarna, iubito

a venit iarna,

 acoperă-mă cu căldura din tine,

acoperă-mi dorul cu cele divine,

acoperă-mi chipul cu stele,

acoperă-mi gura cu buzele tele.

a vent iarna, iubito, mai stai

să trecem  frumos…

Eu sunt un simplu versificator

Armonizând cuvintele deşarte

Îmbălsămate-n înveliş sonor

Ideile sunt pentru mine moarte

Eu vă mimez dureri ce nu mă dor

Şi bat în tobe ce demult sunt sparte

Eu sunt un simplu versificator

Armonizând cuvintele deşarte

Eu sunt al nimănui şi-al…

Părinţii noştri, regii Lear

Ţi-e frig în noi, părinte

Lear,

coroana grea şi

sceptrul sfărâmat

în ochii tăi, lumina

naşte

stele moarte de nesomn

şi umbre, adâncind absenţe…

te rogi, fără să ştii

în care zare zeii,

umili şi obosiţi

s-au risipit

Muntele, e doar o piatră

crescută monstruos

palatul,

un imens labirint

şi tu,

un strigăt mut, un…

Mecanism uscat, scârţâitor, sfâşietor

ca un ochi lovit brusc de orbire

e viaţa noastră fără lacrimi.

Pe praful pământului

împăiejenindu-se privirea

şi-mpovărând înăsprite inimi,

se toarnă gânduri

în tiparul sentimentelor

să trezească puternice emoţii

pierdute-n lupte timpurii.

Aştept din ochii storşi,

o ploaie să… cadă.

De-a lungul leneşelor

ore de-ntuneric aşternute de vreme,

razele dintr-o schiţă stângace

a răsăritului de soare

desenau un dreptunghi de… lumină.

Cât o să mai ţină şandramaua ?

În zadar îi punem poze noi

O cârpim, o dăm cu bidineaua,

Ea e tot murdară de noroi

Am vândut tot ce-am avut, salteaua.

Am vândut şi coşul de gunoi

Cât o să mai ţină şandramaua ?

În zadar îi punem poze noi

A ajuns prea mare…

gânduri de  iarna

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,…

încă o suliță pe cer prin care trec fluvii de foc

fără strigătul unui melc-anotimp



prea desculți să mai intrăm în trup



încă ducem tarziul spre lună

unde visele îți infing colții în gât

și cresc ca un vrej de fasole prin tavan

ca într-un loc unde poți rosti nemurirea



doar puțină lumină în singurul refugiu

care ne mai rabdă surparea



și ne-am vândut unei gropi comune

cu pulbere de soare încă pe mâini



la…

fiecare vrea să lase ceva în urmă

un copil,

un poem,

o icoană…

ne e frică de moarte,

de noapte,

de frigul ajuns la inimă…

e şi acesta

un soi de botez,

întors…

primim toţi

acelaşi nume: Toma!

Închis

în camera depărtării,

singur,

cu voce tare gândeam

să câştig timp

să am răgazul să pregătesc

viaţa alături de fiinţa aleasă,

să fie un repaus fără sfârşit,

un calm animalic,

o lungă siestă la soare.

LA  JUDECATĂ: PLANETA  SAU  OMUL?

eu şi planeta între maxilarele timpului cancerigen

deşirăm meridiane de efemer şi veşnicii între coastele văzduhului

din noi

masca grotescului concurează să-mpartă

tron de masochist handicapat cu viclenia…

Am scris despre iubire și-am uitat

Să trec cuvântul dincolo de gând,

Când primăveri din mine au plecat

Fără să știu de ce, și până când.



Am scris cândva de stele căzătoare ,

Fără să știu că zările au plâns,

Lăsând pustiu prin clipe trecătoare

Când timpul într-o lacrimă le-a strâns.



Am scris cândva de țărmuri fără mare

Unde destinul încă mai suspină,

Am scris când ne-a durut pe fiecare

De…

Trimit cateva catrene scrise de pustii mei, clasa aIII-a, in proiectul ,,Sunt..." (Sinca Veche, Brasov)

Sunt…

Sunt fetiţă aranjată

Mândră , foarte ordonată,

Păru-i mereu pieptănat

Şi corpul-l menţin curat..

Sunt cuminte, dar şi rea,

O iubesc pe mama mea;

Ea pe mine că-s isteaţă,

Deşi sunt prea vorbăreaţă.

(Ioana Gabor)

Sunt o fată învăţată,

Gospodină şi curată,

Iar la şcoală când mă duc,

Scot o carte şi mă…

ecou al eliberării de mine

parcă mai ieri

am trecut prin peştera morţii

până la celălalt capăt

şi nu am înţeles

străbătusem  raiul

sau flăcările cerului…

las cerul

să-şi despletească ploile asupră-mi

las fulgerele

să cadă în jurul meu

şi accept

că unul mă poate nimeri

nu îmi astup urechile

când tună: e un avertisment…

toate

sunt un mod

de a mă lua la trântă,

sperând

că înfrângerea mea

va fi victoria

îngerului!

Cais neînflorit în primăvară

neroditor,

lipsit de zumzetul

albinelor ce-ar trebui

să-mi culegă polenul

din preaplinul inimii.

Floare fără rădacină,

trecătoare prin viaţă

ce s-ar usca la prima neudare

cu dragoste.

Pământ fără ploi,

uscat în arşiţa verii

şi cer fără curcubeu.

Mare fără de ţărm

şi fară de pescăruşi.

Copac desfunzit,

lipsit de iubirea

frunzei ce îl înveleşte

ca pe un copil înainte

de…

În timpul acesta,

al tihnei celei mai desăvârşite,

dacă îţi impui,

poţi să adormi,

trebuie doar

să mai aştepţi o zi,

încă o zi

şi încă o zi

din închisoarea depărtării,

să fii liber.