gânduri de iarnă

[ION IONESCU-BUCOVU]

gânduri de  iarna

 

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

 

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,

moare încet lumina printre nori,

coborând în noi de nicăieri.

 

vino pe pleoape, iubită femeie,

și ia-mi pustiul ce m-a cuprins,

deschide-mi sufletul cu-a ta cheie

și nu mă lăsa să sper, un învins.

 

de-acum sub ghețuri fluturii ard

și gândurile pleacă-n țări străine,

rămas-am singurul bastard,

ce s-a întors cu gândul către tine.

 

soarele trist alunecă-n cețuri,

imaginea sfântă și clară s-a șters,

zăpezile iernii vin cu înghețuri,

o mută tristețe pe-ntreg univers.

 

tu ai rămas cu alintul de mamă,

numărându-mi anii cu mâna prin păr,

în jur privim cum tot se destramă,

atâta minciună se vrea adevăr.

 

marţi, 20 noiembrie 2012

 

[Vasilisia Lazăr]

Semn de popas.

[Sofia Sincă]

E bună ultima variantă, domnule Bucovu. O puteţi înlocui.

[Ion Lazăr da Coza]

și nu mă lăsa să sper, un învins. > și nu mă lăsa să cred că-s învins.  

De evitat cuvinte din aceeași familie în apropiere, dacă nu intră în categoria figuri poetice. De ex: gândurile și gândul, în strofa patru, dar și în strofa cinci - trist și tristețe! 

Fără să fi citit mai întâi comentariile făcute deja, am cârcotit și eu pe-aceeași notă.

Cu scuzele de rigoare,

da Coza

[ION IONESCU-BUCOVU]

altă variantă:

gânduri de  iarna

 

o frunză bate galbenă-n fereastră,

semnul îndepărtatei primăveri,

un trandafir s-a ofilit în glastră

și ce mai tradafir era ca ieri.

 

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,

moare încet lumina printre nori,

coborând în noi de nicăieri.

 

vino pe pleoape, iubită femeie,

și ia-mi pustiul ce m-a cuprins,

deschide-mi sufletul cu-a ta cheie

și nu mă lăsa să fiu un învins.

 

de-acum sub ghețuri fluturii ard

și gândurile parcă îmi sunt străine,

rămas-am singurul bastard,

ce și-a întors privirea către tine.

 

soarele trist alunecă-n cețuri,

imaginea sfântă și clară s-a șters,

zăpezile iernii vin cu înghețuri,

o mută tristețe pe-ntreg univers.

 

tu ai rămas cu alintul de mamă,

numărându-mi anii cu mâna prin păr,

în jur privim cum tot se destramă,

atâta minciună se vrea adevăr.

 

[Sofia Sincă]

Această variantă este net superioară în comparaţie cu prima, domnule Bucovu. Dacă aţi mai modifica şi acel ''ne-anunță  viscole și cu zăpezi.'' ar fi aproape perfect. Nu sună bine deloc ''viscole şi cu zăpezi''. Apoi am să vă rog s-o înlocuiţi pe cea de sus.

Aceeaşi prietenie, Sofy!

[ION IONESCU-BUCOVU]

Iată și o altă variantă:

gânduri de  iarna

 

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

 

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,

moare încet lumina printre nori,

coborând în noi de nicăieri.

 

vino pe pleoape, iubită femeie,

și ia-mi pustiul ce m-a cuprins,

deschide-mi sufletul cu-a ta cheie

și nu mă lăsa să fiu un învins.

 

de-acum sub ghețuri fluturii ard

și gândurile parcă îmi sunt străine,

rămas-am singurul bastard,

ce și-a întors privirea către tine.

 

soarele trist alunecă-n cețuri,

imaginea sfântă și clară s-a șters,

zăpezile iernii vin cu înghețuri,

o mută tristețe pe-ntreg univers.

 

tu ai rămas cu alintul de mamă,

numărându-mi anii cu mâna prin păr,

în jur privim cum tot se destramă,

atâta minciună se vrea adevăr.

 

marţi, 20 noiembrie 2012

 

 

[ION IONESCU-BUCOVU]

Mulțumesc Corina. Cum să mă supăr Sofia? Da nu toate poeziile pot fi atinse de perfecțiune. Voi ține cont de  sfaturile tale.

[Sofia Sincă]

Imaginea iernii ne îngheaţă şi la propriu şi la figurat... Tema, mesajul poeziei, chiar dacă bat mult în melancolie, dau o înfăţişare mult reală a iernii din natură şi din suflete.

Însă la tehnica poeziei, domnule Bucovu mai aveţi câte ceva de corectat:

- aveţi versul ''ne-anunță viscole și cu zăpezi.'' - eu l-aş reformula, deoarece sună ca la timpul probabil şi, mai ales că în al doilea vers de la el, mai aveţi o dată ''viscolind''.

''și nu mă lăsa să sper,un învins.'' - la fel este o anomalie, nu este nici antiteză. Nu poţi spera să fii un învins.

În strofa a cincea aveţi, gândurile, gândul.

Sper că nu vă supăraţi. Noi intenţionăm că facem fiecărui membru o carte şi spre a fi cât mai corect scrisă e bine să şlefuim versurile.

Cu prietenie, Sofy!

 

[Corina Militaru]

Incantata!