Celălalt trup ~ o nouă viaţă

Vuietul veşniciei auzit noaptea tăia timpul în două…

cu aripi de cuvinte

în ridurile nopţii mă scutură pământ

prin iarna plânsă muze nu cerşesc        

să mă topesc o  urmă a vieţii pentru tine

mă duc pâine de dor  sub marmură de timp

prin gând  cu …

Involuţie



gândim în

dreptunghiuri,

în triunghiuri şi-n

romburi



otrava străveche

se întoarce în mere



degetele se prelungesc cu gheare



hip-hop, rap

hard rock

hard work

tobe, tobe, tobe…



au existat cândva nişte păsări,

le spuneam…

 Nu e decât

 esența plină

 de infinit.

 gustă-i adâncul

 femeie

 din pleoape,

 are miros fierbinte

 de nesfârșit

 chiar de-i sorbi

 cu nesaț veșnicia

 din clipa perenă

 ramane tot

 o eternitate.

 Femeie

 naște-mi secunda

 de azi,

 copil…

 Visele vii

 sunt lumi paralele

 când pleoapele-s moarte-n

 cădere ușoară de somn.

 e viața oare

 sumă de vise deșarte

 sau dormire de os?

 trăirea-i cădere

 ori căderea înălțare

 ne trezim din vis

 sau acolo murim

 e somnul închisoare

 de noapte

 ori drum…

Cu gândul

la strălucirea blândă

a razelor lunii

peste micul motel

în care-s găzduit

de-o bucat’ de vreme,

aştept să treacă

noaptea castă

din sufletul meu,

să mă apropii

cu o clipă… de-acas’.

SILABISIND

pe tăişul inimii silabişeşte iubirea

alfabete clandestine şi şchioape pe nisipul timpului

uitarea negarea scrumirea

lasă urme de sânge şi lumină

gazonul inimii pârjoleşte sau muşcă echilibrul fiinţării

până la…

Stă la soare-n grădiniță,

Pe o frunză arămie,

Domnișoara gărgăriță,

Ca focu-n toamnă târzie.

Nu mai are nicio treabă,

Casa-i o bijuterie;

Și-a venit s-asculte-n grabă,

Chiotele de la vie.

Am să-i șoptesc la ureche,

Să plece, spre altă zare,

Unde este-a ei pereche,

Să se facă ghicitoare.

*

Lângă ea, e melcul care,

De joc si de veselie,

Pierzând casa din spinare,

Cere alta cu chirie.

Iată…

Cu pielea roză ca un trandafir,

Cu pletele agale

În urma-ți ai lăsat parfumul de zefir-

Miros de portocale...

Și doare...mă macină tăcerea 

Îmi adâncește rana

Iară tu pleci,însă îmi lași durerea

Cea care-mi este hrana.

Unde-ai disparut?

Unde te-ai ascuns

Tu, muritor pribeag, cu vorbe mincinoase?

Unde-ai dispărut?

Cum de a pierit

Glasul tău de ieri

Glasul amăgit,cuvintele frumoase ?

Pe lângă

case vechi

fără perdele

din oraşul revoltat

de liniştea lui

cu bagajele sufletului

pregătite

căuta gara şi drumul

spre un capăt de lume

singur

departe

el şi lumea lui.

plouă undeva…

plouă undeva dincolo de ferestre

spală drumurile pustii ale toamnei

vântul face exerciții de înviorare

repetând pentru spectacolul din iarnă

care va începe cu confetti

și se va termina cu moartea ofeliei,

omătul trebuie să fie…

Ascult cum se scurg orele

în încăperea întunecoasă

înainte de moartea clipelor

singur, departe, când

o lacrimă se rostogoli

până-n colţul gurii,

n-o voi şterge, am s-o sorb

căci definitivă nu e

nicio singurătate.

   Și toamna asta rece, care vine 

   cu pași ușori,  

   tăcuți ca fulgii 

   să reînvie clipele senine

   ce s-au pierdut demult 

   în ape tulburi. 

  

dacă vrei să faci o faptă bună

pune o pâine mare pe masă și-o cană plină cu vin

apoi mergi afară și invită-l sub acoperișul tău

pe primul om care te va urma fără să te întrebe de ce

așează-l la masa ta…

Ești frumoasă, mi-ai spus,

te zăresc dimineața la pârâul

din umbra așteptărilor,

te piepteni cu razele soarelui…

Vei tresări sub stele-aprinse

Când nopțile sfârșesc în zori,

Iar visele de tâmplă prinse

Se vor trăite uneori.



Vei căuta-n adânc de noapte

Îmbrățișări dintr-un trecut,

Când îngându-ne prin șoapte

Furam al buzelor sărut.



Și mă vei blestema să doară

Pământul gândurilor mele,

Când plugul zorilor îl ară

Cu brazde-apăsător de grele.



Mă vei ruga să fiu cu tine

Trăind o clipă la-ntamplare,

Lăsând…

din ploile dese

 tânguielile fără sfârșit ale Irinucăi

 și a ta din poeme 

 mă fac să cred

 că anii adună în riduri 

 urâtul nemulțumirilor

 îți place să te zbați în plase himere

 (așa cum îi place lui nea Sile

 să tragă cu nesaț din țigara de foi)

 o oarecare să fure mila cerșetorului

 să te lase pe tine

 să-i dezvelești obrazul cald

 bătrânelul din leul singuratic

 rage Amazonului

 în…