MUŞCĂTURA OGLINZII



în efemer

am venit şi-am plecat

blândeţe cercetătoare

sau pleaznă de bici

întind elipse de măr doritor şi obeliscuri

pulsiuni de Evă să cotropească grădina

oglinzile

m-au trimis înapoi muşcată când prea mult de ură

când scrumită-n iubire

niciodată molusca amorfă

nu ampretează barometrul trăirii

indiferent de vamă

totul se cere iscodit şi încercat pe…

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,

nebunii de primăvară,

trupule, copacule, înverzește iar afară,

ca să-mi crească din mâini crăci,

din ochi rădăcini de ducă,

din picioare, fă-mi doar coarne,

nu de drac, ci doar de…

de fiecare dată când mă trezesc după iarnă 

aud munții cum urcă 

și văd cum cămașa universului ne îmbracă 

în timp ce eu 

eu care m-am îmbăiat în dragoste 

ating pălăria unui sor 

încă neștiut de nimeni 



în una din aceste zile 

memoria pare o lebădă albă 

într-o uriașă deltă cu nuferi 

iar eu mă declar invincibilă 

pentru că inima 

inima e o…

sălbatic

răpuşi de durere

pǎstreazǎ-i sub pleoapele tâmplelor

sǎdiți undeva ȋn memorie

opreşte-le câte-o sămânţă după fiecare moarte

și-n germinaţii sedentare

ca un implant

înfige-le delirul veşnic verde

nu le uita…

Mişcă-ţi haide bunul simţ

dacă vrei s-ajungi acasă

pune-ţi la picioare zimţi

vezi pantofilor le pasă

Dac-ajungi sau nu acasă

mult mai bine e desculţ

iarba verde-i mai frumoasă

dac-ai şti să o asculţi

Mult mai bine e desculţ

ţi-ai pus la picioare zimţi

numai doi şi încă-s mulţi

haide mişcă-ţi bunul simţ

Dacă vrei s-ajungi…

îţi tremuri

mierea de pe  buze

din foc şi culoare

renaşti   alt vis

măr rotat

copt de-o lacrimă

ce-şi aşteaptă sărutul de şarpe

ochiul curge-n păcat

speranţa visează alt drum

primăvara în flori zămisleşte

femeie inimă iubire

într-un singur

parfum

Îţi privesc faţa în somn

Întoarsă spre mine

Ca un ţărm însorit

Şi-aud cum peşti albaştri trec

Prin melodia trupului tău.

Dormi înfăşurată-n vise

Ca o insulă-n ocean

Braţele mele te cuprind

În otgoane uşoare

Şi cerul dintre noi se umple

De ţipetele păsărilor mele

Însingurate.

Ca o stea totdeauna

Necunoscută arzi

Chemându-mă

Spre alte depărtări.

tu femeie, penelopă

de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă

ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare,

ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare,

umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi,

când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi,…

Femeia e un înger pe pământ,

Purtăm icoana ei mereu în gând,

Lacrima de dor din fiecare noapte,

Iubita  care o dezmierzi prin şoapte.

Aripă-n aripă ne ridicăm la cer,

Un templu al iubirii mirific,…

Cercetând depărtările

cu forme regulate,

învăluit într-o linişte ciudată

cu mintea captivă,

cu bărbia sprijinită în mâini,

întorcându-se asupra lui însuşi,

era însetat de aer şi de spaţiu…

Quenched

searching the distances

with undisturbed forms,

wrapped up into a weird silence

with captive…

Privea

scuturând din umeri

cum curge

nisipul

printre degete…

Life

Shaking his shoulders

was looking at

how is running

the sand

between his fingers.

traducere: ELENA BUZATU

degeaba strig niarne*

sperând sǎ  mǎ audǎ un glas atotștiutor

sǎ-mi rǎspundǎ

deslușindu-mi tâlcurile

poate scǎrița urechii mele

nu vrea sǎ-l ia în seamǎ

îndemnându-mǎ

sǎ-i urc alte trepte

unde ochii necunoașterii

storc cȃte o…

 O ISPITĂ EVA…

un dor de amagire mi-a tot pungit clepsidrele

 în joc de forme mai dulci sau mai amare

şi tronul care pândea adjudecat să fie în revelaţie subtilă

se oculta în fante tot mai friabile

mai depărtate de voluptatea…

Zampano nu mai există

Demult nu mai există…

I-a luat locul o piatră

Cu numele lui

Strada e plină de pietre

Iubito

Ai de unde alege şi să le dai nume

Gelsomine şi bâlciuri

Într-un film pe care parcă l-am mai trăit

Odată…

Zampano îţi spune rămas bun

Bătrâne regizor

Merge să se odihnească puţin

Nu mai poate rupe lanţuri

l-au lăsat puterile

a îmbătrânit şi el

de unde atâtea gelsomine

regizore ?

se…

Te rog să-mi ierţi fâstâceala paşilor

tremurul glasului, nepricerea cuvintelor

te rog să-mi ierţi adierile

gesturile frânte şi pierdute pe trupul tău

iartă-mă pe mine călătorul prin clipe

îmbătrânesc singur căutând împăcarea

şi mă ninge o iarnă pe tâmple

când stau sprijinit pe coate

privind stelele ce nu ţi le-am

numărat niciodată, iartă-mă că

mi-am tăiat visul în felii şi l-am

scăpat în întunericul nopţii de unde

liliecii le culegeau…

În faţa ta!

Mă-nclin în faţa ta, femeie:

Bunică, mamă, tânără fecioară

Şi îţi respect a ochilor scânteie,

În fiecare zi ca pentru prima oară.

În faţa ta, femeie, mă închin,

Tu, chip brăzdat de cute mari, adânci,

Ce-au fost săpate-n ani, puţin câte puţin,

Cum sapă apa an de an în stânci.

În faţa ta, femeie-ngenunchez,

Măicuţă dragă, ce mi-ai dat viaţă,

Icoană sfântă, vreau…

ANA

smerită îmi port mânăstirea-n mişcare

în toate seminţele

o cupolă se surpă o alta creşte învoaltă

peste un semn ce piere

se prăvale o altă maree peste nopţi vegetale

se curăţ altare într-o altă zidire…

Să înfloreşti trandafiriu, femeie,

seva ta e iubirea,

mugurii dimineţilor tale

sunt boabe de gând…

două cuvinte

deschid

o fereastră  ce sângera  prin călimări de umbre

și scriu

pe  ochiul singur cu pielea ta chibrit

de noapte

două lacrimi rătăcind

după o inimă