De peste deal din tulnic, înserarea 

Străbate pe sub piele adânc fior 

De jale mi-am pierdut cărarea

Cosașii licitează în aur coasa lor



Nu-i…

mã uitasem treceam pe lângã mine

strãin

închipuiam mâini ele cu sete mã sfâşiau

de setea

unei linii a vieţii ce tot flămânzea în deşert

deschideam ochi ei albaştri de neuitare

mã picurau

într-o baltã sã încalec luna şi cerul o spinare de cal

negru

lovindu-mã-n stea şi-n potcoavã de gând

fără pământ

bãteam a o inimã ea sângera se zbãtea…

nuanţă

de gheaţă-n 

arc de iris vie

aprinsă auroră boreală

concentrată-n chip perfect 

primordial ascuns în  

ciob de pământ 

fărâma raiului condensată

fir de Dumnezeu

atom  

lumină

şi vis

explozie afrodisiacă

buchet de sentimente albe

verzi albastre roz lăcrimând

într-un  naiv

surâs

eşti  tu

culoarea favorită

a ochilor…

codrul

s-a-ndeșit de primăvară

codrul meu cu frunze mii,

l-am văzut întâia oară,

aducându-mi bucurii.

se aud prin lăstăriș…

În noaptea adâncă

se pierdea în visări

cuprins de o iluzie

de plăcere amestecată cu amar,

savurând îmblânzirea durerii

când gândurile-şi rumegau

cu o furie sălbatică

lumina ce se strecura,

scurgându-se pe la colţuri,

ţintuită cu privirea.

Cu zgomot înăbuşit,

valuri de capete

înnegrite de vreme,

arse de soare,

îşi plimbau privirea

peste liniştea plină.

ar vrea...

poate opriţi voi în cornul bucuriei

vocile singurătăţii mele

aruncaţi peste ele

sunetele fugite din cuvinte

despuiate de sensuri

mi-au lăsat poezia în sare -

chip necioplit lunecând

 sub ploaia unei lacrimi

ochiul meu prins între stele

vede noaptea

ca pe o iubită gata mereu

să îmbrăţişeze

apoi puneţi-le să cânte

în pridvorul unei ierni ce-ar…

Pe râul şansei n-au mai curs cuvinte.

Am obosit să tot privesc în jos,

Să şterg de ceţuri gândul ce se minte

Că-n lumea ta e totul mai frumos,

Că râzi şi-mbrăţişezi în orice clipă

Culori de tihnă şi de împlinire

Şi rupi din continente de risipă

Atâţia paşi rotunzi de fericire.

Eu ştiu că nu ţi-am fost numai o sete

Cum nu mi-ai fost nici tu numai o toană

(Nu scrii istorii ca să se repete

Şi nu îţi…

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,

chinuitor gând,

ce nu mă lasă-n pace,

să las deoparte

nevoile rapace,

să fug pănă la mama

că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,

că este prea bătrână,

să simt corniţa ierbii,

curtea să i-o fac plină

cu flori, cu dulci speranţe

şi vorbă mai blajină,

cu-mbrăţişari duioase...

s-ating Sfânta Lumină.

În Noaptea Învierii,

iertare-aş vrea să-i cer,…

ÎNSCRISURI

amurgul clipei în spate

golgotă care-şi asumă povara ocarei

doar o clipă am aţipit şi din gura mea închisă

zilei i-au crescut gratii pe buză

pe-un maxilar zdrobit orizontul m-a înlănţuit…

verdele acesta niarne*

se potrivește cel mai bine cu sângele meu

prin el îmi curg poemele ierbii

lungi cât toate cuvintele vieții

inima mea

pulseazǎ-n afarǎ tot ce-a pierdut

prin artere-i circulǎ un soi de frǎgezime

dezumflând tendoanele singurǎtǎții…

Cu cei care tac

vorbesc despre cultură

pe ceilalţi îi admir

dacă mă-njură

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

cine a fost întâi - mă întrebi – omul sau iubirea

albastrul sau cerul
pescăruşul sau fluviul…
nimeni nu îşi aminteşte de ce vine primăvara
aşa de târziu
chiar ! oare de ce-o fi întârziind atât ?

mai întâi a fost poezia – îţi răspund – cuvântul poezie
el a colorat cerul cu pescăruşi
şi cu dunure.
apoi au venit toate celelalte ;
munţii, pietrele şi zeii.
Ca să fie întregul întreg
Am apărut şi noi pe acolo

smulg fântânii adâncimea

să nu mai văd urâciunea pământului

acolo un corb se joacă

pe inima mea

îşi strigă fraţii să ciugulească

şi ei cu poftă

nu-i alung în iarnă

ştiu cum e să îţi fie frig

chiar dacă eşti bun cu singurul om

pe care l-ai iubit

necredinţa…

Lacrimi de munte

Gheața crapă pe versantul muntelui,
Adună sclipiri din trecut...
Roua se-așterne pe panta abruptă,
Redă strălucirea bătrânului Timp.
Miezul de stâncă erupe cu lacrimi fierbinți,
Oftează Maica;
Jelește cu-obraji de granit...
Și Timpul, Pământul...
Testează al muntelui chin.

în valsul pustiitelor chemări

e tot o șoaptă drumul ce mă pierde

când…

E primăvară?!

sau doar un anotimp cu ploi,

prin care tot mai des ne rătăcim

prea triști, și uzi, și goi...

și tot mai des, de noi fugim,

pe urme de-amăgire -

mereu fără umbrelă

brodând pe margini de privire,

un rest de…

C-un singur taler  soarta, măsoară ce ți-e scris 

ocaua este mică și gramul interzis, 

norocul nu se taie și-un degetar socoate,

dreptatea și iubirea  vândută în karate



Un politruc deține un magazin cu vise, din prova,…