Se năştea o furie înăbuşită

fără să priceapă nimic.

În noaptea fără vânt,

pierdut în nălucirea

dorinţei plină de neastâmpăr,

cerul îşi scutura stelele

înşirate cu o plăcere

stranie şi statornică.

Începea să se întărâte

cu mintea tulburată.

În fiorul ce-l furnica,

nu era în stare

să gândească.

Mi-e dor

de toamna care știa să deseneze

un lung sărut de ploi

pe tristele-mi amieze,

de toamna care-mi alunga

spre sud cocorii

și-mi dăruia în schimb,

învăluiți în ceață zorii...

 Mi-e dor

de toamna care-mi așternea

covor de frunze

pe alee, la fereastra mea

și îmi șoptea

cu vânturi strecurate-n joacă pe sub uși:

hai, vino, în livadă, printre frunze

ți-am presărat…

nu ţi-am recunoscut parfumul

doar felul în care mâinile tale

iar îmi descheie nasturii

la haina sufletului

alergi prin sângele meu…

Pe matca lumii mai freamătă un glas,

Şi aşteptări ce nu au să mai fie,

Şi somnul lung ce şi-a facut popas,

Pe locul însemnat pentru vecie.

Uitat de toţi de tine deopotrivă,

Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne,

O resemnare - ispită milostivă,

Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.

Să opresc din umblet visul e-n zadar,

Gonind din urmă gândurile nude,

Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,

Lumina ce…

nu mi-am mai permis

să arunc peste balustrada viselor

simbolurile pe care le aştepţi

pe undele  ideilor ( lizibile )  

m-am lăsat purtată de curentul firescului

dar niciodată

dincolo de geamandura posibilului

din şi întru cuvânt

poate tocmai de aceea

strângi pumnii rutinei

şi fără să înnozi drumul cu o altă culoare

închizi cercul poveştii

e vina mea că ploile întâmplării

duc…

Înecat

în ceaţa dimineţii,

cu teamă

dar cu un zâmbet

sleit pe buze,

privea

cu strângere de inimă

mii de lucruri mărunte.

Mergea încet înainte

să grăbească lucrurile.

Se simţea

împăcat în sine.

ANARHIA LUMINII

 Fluture orb

înscris în spirala luminii

diagonala spaţiului meu…

nu cu tine împart eu odaia
și nici prinsoarea pământului

doar râul albastru îmi știe anotimpurile

unde e începutul
să mă poată înveli când cerurile se surpă

teorii și ipoteze
sedimente
asimetrii

smulge-mi mugurii
că poate așa uit

nu cu norii împart eu visele

azi toți oamenii îmi leagă ochii

sunt o nălucă
una prin care trece iar un plic gol

Uluit, răsufla repede

într-o mişcare de neastâmpăr.

Ochiul şi mintea

erau aţintite

în lumina uscată

ce inghiţea aerul

cu o răsuflare scurtă,

ivit în fiecare cugetare.

Se putea desluşi

în unghiurile slabe

ale gurii ce se încreţea,

rămânând

stăpânit fără de voie,

un glas ce răsuna

în marea tăcere a nemărginirii.

 a luat suflul rece al hotărârii

 de colțul rochiei

 privirea înaltă e crispată

 acorduri line nu-i mai rănesc adâncurile

 arareori mușcă pe la colțuri din cordul încins

 dar 

 în coșul cu frunze se vindecă

 … iubite

 cu gingășia mâinilor frământ lutul

 pe care ieri se coceau pâini  

 una după alta

 potolindu-ți…

numai eu şi vârful peniţei

flămânde

  mai stăm la marginea căldurii

 doar prin ea petrec poveştile înşiruite în mici perle

albe negre

 cele gri nu-mi plac

au nuanţe sângerii

şi-mi umplu plămânii cu nisip

 sunt paranoică oare

 că pe…

O lume șade dârză,

ne-mpăcată

în fața forței,

care stă să rupă.

Sublimă lume,

tremurând din șerpi

sub piele

și încordând minunile rebele

privește curajoasă

forța-n față,

natura dezlănțuită și sireapă.

Două minuni

zvâcnind primordiale

clădite din materii ancestrale,

moștenitoarele de drepturi,

fără dubii,

ale genezei pulberilor cosmice stelare

purtate-n vânturile atomice solare

și închegate-n focul

magmei…

sunt doar o simplă supraviețuitoare a unui naufragiu 



totul s-a petrecut lângă o uimitoare lumină

într-o viață banală

când mobilam cămăruțele fără sfârșit

 din ghiocurile  oamenilor 



în jur bulevardele par imense 

iar pumnul meu se deschide stângaci

ca primul pas al unui prunc



n-am dreptul să urăsc întunericul 



cine m-ar putea cunoaște 

decât veșmântul meu

pe care îl împart cu tine



sunt doar…

Furat de griji, de dimineață,

Citeam scrisori și-am tresărit:

Răvaș, parcă din altă viață,

Cu iz de mare, mi-a sosit!

Un suflet bun, ajuns la mare,

Electrizat de ce-a simțit,

A pus din vis într-o scrisoare:

Să fie și-altul fericit...

Mi-e dor să simt briza sărată,

Cum un talaz de mal se stinge,

Și amintiri ce-ardeau odată,

Mi-e dor... Iar inima-mi se strânge...

Ia-n pumn, te rog, un…

Cu privirea aţintită

la faţa răsfrântă

de sticla lucie,

îi bătea inima

nebuneşte, când

cuprins de îndoială,

ca să răsufle câteva clipe,

trebuia să caşte gura.

Se temea

să nu-şi piardă şirul ideilor

forţându-se

să-şi oprească în loc

gândurile întrerupte

ce deveneau fără şir,

când nu mai putea răsufla.

Umbla în lung şi în…

ca o boală



mai întîi sa ne fie clar

că şi copiii noştri-s oameni

şi că degeaba încercăm

s…

ÎMI  SPUN  MAEŞTRII

Îmi spun maeştrii că-s martori coborârii Tale de pe cruce,

că trupul tot, o carne însângerată, a fost spălat

de lacrimile Mamei şi-apoi depus în criptă întunecată!

De-acolo, spun tot ei, Tu ai ieşit

cu…

În nopţi ce par

nemărginite,

cu privirea obraznică

să scormonească

o pricină oarecare,

se privi lung

minunându-se la gândul

că s-a sfârşit râsul

spre a asculta aiurea

la tăcerea

din jurul trupului

adusă în suflarea sa, să aibă

întindere-n gândire.