înstrăinată din iubire

cine sunt eu

în amiaza împletită de suspine…

În cosiţe – flori de tei

şi privirea de cicoare,

la urechi cu dulci cercei,

vara vine cu mult soare.

Apa-i bună să te scalzi,

râd în lanuri spice pline,

vântu-adie printre brazi,

mângâind vara ce vine...

Sar copiii bucuroşi,

aşteptând cu nerăbdare,

plini de viaţă, sănătoşi,

să vină vacanţa mare!

Sus, pe boltă – nici un nor,

crângu-i plin de ciripit,

luncile şoptesc de zor:

vară, bine ai…

Flacăra iubirii

Incendiat de cuvintele dulci ale iubirii

Îmi gasesc mereu odihna

În grădina înflăcărată de trandafiri...

Unde numai glasul tău mă poate ghida

Înspre căldura inimii tale.

Rămas în mijlocul florilor,

Am cules focul iubirii...

Şi l-am aşternut peste noi;

Iar cuvintele noastre

Au rămas incendiate în iubire.

Trăieşte-mă cât este noapte

şi dăruieşte-mi dacă poţi,

parfumul fructelor necoapte

când stelele se trag la sorţi.

Sărută-mi spaima din privire

cum tărmu-i sărutat de val

şi schimbă-ţi numele-n iubire

cu nuferi galbeni lângă mal.

Apropie-mi cerul de frunte

şi dă-mi o stea din carul mic,

dintre minunile mărunte

doar prin ce eşti să mă ridic.

Dă-mi tot ce poate să mai fie

util şi…

ți-am vândut ochelarii

erau mascota unei magii

pe sunetele vântului

lasă…

Înnobilat mi-e blazonul

ce-l las în paragină!

 …

Cu mâinile

sprijinite pe umeri

şi ochii

adânciţi în fundul capului,

părea cuprins

de o nemişcare stranie.

Cuvintele

se întorceau asemenea

ecoului într-o peşteră...

Legănându-se cu gândul,

planta sămânţa îndoielii

lăsând emoţiile

să-i întunece mintea.

Vinovat ca păcatul,

trebuia să vadă

dincolo de ce se afla în faţa sa.

Cu o expresie încruntată,

nu ştia ce să simtă,

îşi alegea cuvintele...

te-ai îmbătat cu lacrima 

unei păsări oarbe 

ai vrut să fiu tu 

într-o oglindă fantastică…

Iubirea mea, să nu te miri

Că te-am vândut pe-un val de ceaţă,

Dar n-am fi fost nicicând zidiri

Ci zbor închis în fortăreaţă.…

Dă-mi Doamne pacea câmpului

Când fericit este de rod

Şi liniştea pământului

Să fac din ele vieţii pod!

Să urc când sunt prea abătut

De nesfârşitele corvoade,

Să pun lumina aşternut

Şi curcubeie în cascade!

Dă-mi tihna răsăritului,

Aşterne-o-n mine ca pe mare,

Culoarea asfinţitului

Picteaz-o-n suflet ca-n altare.

Fă ca iubirea mea să fie

Precum o ploaie mult dorită,

Când seceta din cei…

m-am îngropat în singurătatea unui fluture 
am săpat în zboru-i imaginar o liniște 
de la un capăt la altul 
polenizez neantul cu sufletul ghemuit într-un cocon de nepăsare 
ascult roiul de fluturi 
albi 
negri 
în zborul lor spre nicăieri 

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

daca uităm să mergem,…

dacă cerul ne-ar despărți în două

 în oglinda lui albastră

 tot o singură pasăre am fi

 reflexia iubirii 

 dincolo de imaginea matematică a lui 2

 aripa mea și cu aripa ta

 adunate 

 rezultă întotdeauna zborul

 cerul rămâne doar spațiul unde

 aripile noastre se întind

 să cuprindă între ele…

s-a izbit durerea-n vânt

vântul a urlat a orb …

Era

o tăcere

ameninţătoare,

părea

că umple golurile

unui izvor

de îndoială.

Murea

cu fiece

secundă

care trecea...

Inspirând aerul

într-un sunet de sufocare,

a rupt tăcerea...

Nu putea să scape

de propriile gânduri,

stătea în aerul rece

perfect conştient

de inevitabil.

Mi s-au împrăştiat gândurile prin cuvinte

pietre-n nisipul unui ţărm pustiu

fluturii mă lovesc cu aripile şi dor

picăturile de sânge căzute pe umeri,

câteva păsări se rotesc deasupra visului

cercurile descrise păreau învelite cu stele

iar cerul arunca cu bucăţi de lumină

in intunericul ghemuit langa flori ,

eram speriat şi confuz, o boala cunoscută,

secol murdar de aiureală,

un secol bătrân pe tărâmul unei vieţi

cu anii aşezaţi într-o…

Stâng, drept

talpă în fața altei tălpi,

pas,

drept stângaci,

făcut să fie,

stâng dreptaci,

făcut să cadă

de sus aproape sublim,

drept drept,

stâng stâng

înapoi, înapoi

se golește forma în care sunt,

bună,

ziua abia începe.

Călcâiele mi s-au afundat

în culoarea sentimentelor,

în urmele ascuțite

sămânță aleasă

de umbră deasă și răcoroasă.

În alergare liberă,

exercițiu de voință,

mirosul…