cântec

[Vasile Pin]

s-a izbit durerea-n vânt

vântul a urlat a orb 

și m-a șuierat a corb 

dintr-un cer albastru frânt

 

s-a izbit un gând de val

valul s-a vărsat pe zări

și rupându-se-n cărări

m-a-nflorit nisip pe mal

 

s-a izbit un ochi de-un lup

lupul s-a iubit c-o stea

și-nnorându-se cățea

luna mi-a cioplit-o trup

 

s-a izbit vorba de-un dor

dorul s-a-ndoit pădure

și-a uitat ce-a vrut să fure

iar pe mine la un bor...

 

[Sofia Sincă]

Rolul poeziei este acela de a înflori cuvântul, de a-l aşeza misterios, de a-l face pe cititor să stea lipit de încântare, de a folosi figuri de stil dintre cele mai diversificate într-o armonie muzicală. Sunt poeţi care sunt afoni total, dizarmonici şi doresc să fie autori de poezie clasică. Tot ei nu înţeleg pentru ce se foloseşte o metaforă mai complicată sau mai fantezistă.

Eu îmi pot explica întotdeuna termenele cu care comentez şi nu mă consider deloc pupincuristă. Dar nu am fost întrebată. Din contră, cred că sunt prima care sesizez deficienţe, oricui şi imediat.

Iar ceea ce ai spus tu, Vasile Pin ''depinde si de cine pricepe...'' este perfect adevărat.

Aceeaşi apreciere deosebită, Sofy!

[Vasile Pin]

domnule safir, in unele privinte aveti dreptate. insa trebuie sa nu uitati si faptul ca poezia depinde si de cine-o intelege, ca numarul de critici e  egal cu cel al pupiciosilor, si, prin urmare, nu sint nici ei buricu' pamintului. darrepet: depinde si de cine pricepe...

[Vasile Pin]

multumesc

si d-lui safir ii multumesc si-i adaug: atit stiu eu sa scriu...

[Ion Lazăr da Coza]

Seducător ritm al stărilor.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos , dar nefinalizat?

[Sofia Sincă]

Fantezia devine totală, dezvăluind un suflet deschis şi înmiresmând o poezie cu iubire, prin forma cuvintelor minuţios alese. Un joc de cuvinte subtil, gingaş, superb care curge printr-o prozodie perfectă şi cu muzicalitate aleasă.

Am citit cu încântare, Sofy!