mi-a tras noaptea peste ochi când soarele-şi trimitea

din preaplinul său, lumina prin ciripit de păsări

şi verde e totul în jur

cu susur de izvor adânc de vise  

să mă cuprindă îmbrăţişând

albastrul

ce stă să aştepte

înserarea cu ploaia de stele

ca o pătură

să acopere pământul.       

O să te devore vadul prin care treci

plutindă pe muchie de nehotărâre.

Cu sângele înseninării negre

malurile mlaștinii

au inundat răni îndrăgostite

de pulpele insomniei mele.

Pustiul din tălpile împăienjenirii

miroase a putrede bucurii

cioplite

de idoli lucrându-și podoabe

cu faimă roasă de riduri

cum aurul zădărniciei.

Ascultă târâișul…

Sunt azi opusul celui care-am fost

sortit să-ţi fie credincios şi bun,

cu sentimente vechi şi fără rost

din ale căror cioburi te adun.

Nu sta mirată ca-ntr-o rugăciune

de mângâiere braţele-au uitat,

ca de-un arcuş cu regretate strune

din farmecul viorii alungat.

Sărutul tău pe trup îmi sângerează

miracolul trăieşte într-un vis,

lângă fereastra vieţii se-nnoptează

şi stele plâng pe frunza de…

te iubesc de dinaintea timpului încărunţit în aşteptări

din vremea fără de trup când sufletele iscodeau în lut modele

cu aripa prinsă în butoniera visurilor

zburam în soare fără ancore pe pamânt

până în ziua în care ni s-a îngăduit a locui separat

în aceeaşi lume respirând culorile curcubeului

regăsindu-ne în apusuri lepădaţi de praf

la poveşti cu îngerii scăldaţi în mir de stele

te-am…

ți-aduc
un strop din vraja mării
să spele gândurile ninse
iubite

fiori de cer
îți las în piept
când neaducerile-aminte
ne prefac
în stele căzătoare

ne mor cuvintele
iubite
le smulgem din suflet
precum foile unui calendar
de anul trecut
pe care nu-l mai folosește nimeni

e toamnă

și mi-e brumă
fără tine

înspăimântător de trist

îmi doresc să-l urăsc

să mă găsesc o vrajă comună

în faţa iubirii mele…

Din camera mea de…

să vorbesc acum când mi-am amanetat

trupul, lutului meu,

roşu,

să eliberez gândul,

să zboare în al sufletului cer,

albastru,

să ştie

că în timpul ocupat

cu grădiniţe şi şcoli pentru viaţă, exist.

Un copil şi eu sunt în leagănul din grădina iubirii.   

mereu am știut că zborul e de două anotimpuri

unul pe cer altul în adâncuri

oglinzile în care apusul și răsăritul se desfată

se pot îmbăta într-o schiță neutră

ce contează dacă e seară

ori brazdele dimineții își trasează imperii de duminică

ghețarii primesc cuțitele cu plecăciune

cândva o rază deghizată le va fi fost hrană

sub crusta luminii

mersul spre nord poate fi o parabolă

ori o eroare în vervă

prin…

Înainte de culcare fac exerciţii de înfrumuseţare

îmi mut amintirile dintr-o parte în alta

las gândurile slobode

frec în palme mirosul tău

şi îl arunc printre gene videcând rănile făcute

de lacrimi

respir adânc până când sufletul uită trădarea

îmi strivesc tăcerile de frunte până devin umbre

fiorii pătează sângele

cad în genunchi

ultima părere de rău o mototolesc într-un zâmbet

palid ca singurătatea unei nopţi

sting luminile şi…

Nu intru cu tine, singurătate, în toamnă

nici măcar acum când secundele îmi apasă gândul –

te las la uşă să-ţi ştergi urmele şi să taci

să-ţi simt neputinţa apoi să mă înfrupt din absenţa ta;

ochii tăi îmi sunt santinele

mai adânci decât gura care mă posedă

dezvelindu-mi una câte una temerile,

până când devin lutul din care modelezi fără milă

alte braţe, alte guri...

Nu intru cu tine, singurătate, în toamnă –

anotimpul aceasta mă adapă…

toamna ţi se strecoară-n trup

îţi ucide glezna veselă

şi caişii din vis

te obligă să faci dragoste

în locuri nepermise

cu ultimul foşnet de-aripă

şi râde nespus

cu toţi plopii crescuţi pe umăr

cu sângele frunzelor

aburind cireşele-n inimi

mâinile cerşetorului

nu mai găsesc loc

să împartă fericirea

fărâmii de pâine

nici semne de carte pentru ploi

pentru îngerii fluturilor apuşi

certificatul de garanţie al toamnei

se…

stau spânzurat de o stea căzătoare

cerul gurii mi se umple de cer

lumea zâmbeşte nudă

 cu sufletul pătat pe dos

balansez viața

ca o madonă pruncul

nani-huţa

huţa-nani

(cerul e plin de sfinți goi)

se moare  aglomerat

(la cozi comuniste)

moartea e o tipă topless

împarte  bonuri de ordine

spre edenul păcătoşilor

doar tu mă priveşti din eternitate

cu ochii…

viaţa are un cifru roman  (in)descifrabil

la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu paraşuta victorian/

ocoleşti gazonul tuns regulamentar

accidental cazi  în experimente zen

iei poziţia lotus

calci pe trotuar postulate  

cu rutina înfiptă în retină/felină vorace /

te confunzi în mulţimea de x-uri

tăvălind standardele prin patul ciociolinei

apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie  imună la…

cu aripi crescute în albastru cum păsările

iubesc văzduhul, cu respiraţia peştilor  

în oceane fără aer, cu umbra în care stau

îngerii sărutând fruntea şiroaie de sudoare

din urcuşul abrupt pe stâncă a alpiniştilor

spre cer, cu lutul plămadă

pentru chipul roşu

aprins de emoţia întrupării.  

Să-mi iubesc

Sufletul

aşa cum n-am ştiut,

o clipă,

aştept.     

În genunchi pe serpentinele nopții,

gânduri albe

se joacă de-a setea nepotolită

cu tăcute dorințe bând miere lunară

din sfârcurile sânilor tăi.

Asemenea unui planor cu aripi de neguri

fremătând pe buzele înălțării,

liniștea care mă zboară prin vidul sisific.

Ai putea să…

S-a strâns pământul printre stele,

copacii rătăcesc pe-un colţ de lună,

pe tâmpla zării frunzele rebele

îşi împletesc plutirile-n cunună.

Se va-ntâmpla să plouă câteodată

şuvoaiele vor îneca din stele,

şi nu vom şti, iubito, niciodată

pe care am ales cu sufletul din ele.

Renaşte lumea-n curcubeie-albastre

ducându-şi umbra-n alte galaxii,

să fie-ascunsă gândurilor noastre

la tâmpla cu apusuri…