S-a strâns pământul printre stele,
copacii rătăcesc pe-un colţ de lună,
pe tâmpla zării frunzele rebele
îşi împletesc plutirile-n cunună.
Se va-ntâmpla să plouă câteodată
şuvoaiele vor îneca din stele,
şi nu vom şti, iubito, niciodată
pe care am ales cu sufletul din ele.
Renaşte lumea-n curcubeie-albastre
ducându-şi umbra-n alte galaxii,
să fie-ascunsă gândurilor noastre
la tâmpla cu apusuri argintii.
Se va-ntâmpla să-mi fie dor de tine
copacii să-nflorească in trecut,
tu mută-ţi veşnicia lângă mine
şi dăruieşte-mi drumul cunoscut.
Adaugă un comentariu
Ai format de două ori rimă cu stele.
O poezie ceva mai pauperă față de celelalte ale autorului.
da Coza
Multumesc Gina pentru calda apreciere!
Cu pretuire!
Ultima strofă are toate culorile/simfoniile toamnei!
Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!
Cu drag si pretuire!
Imagini superbe! Incântată! :)
Cu dorința de a renaște prin iubire, cu iubire veșnică... Poate chiar așa va fi.
Și eu sesizez cacofonia.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Remarc versul:,,Tu mută-ţi veşnicia lângă mine".
O poezie încărcată de romantism!
copacii să-nflorească ca-n trecut pentru a evita cacofonia aş modifica copacii să-nflorească în trecut. E o părere!
Încântat, domnule Ungureanu!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE