a început să-mi putrezescă vederea
 de când stau și te privesc
 ca un ceas neîntors cu limbile amorțite
 într-o tăcere rece ca moartea
 atunci când mi-a îmbrățișat cuvântul
  și m-a sărutat franțuzește
  pe gură...

caut nopțile pictate cu buzele noastre

 

  ce imagine clară,

 

  nu știu dacă nu cer prea mult

 

  sau cât o să mă doară...

 

  aștept în viața mea un început

 

  ca un drum prin zăpadă făcut...

 

  mai am lacrimi albastre pe buze,

 

  umblu pe străzi cu inima jumătate afară

 

  cu aripile prinse-n cătușe

 

  parcă aș vrea să-nvat

 

  cum se moare-n picioare...

 

  aștept în viața…

Metamorfoze de toamnă...

Stelele-au picurat suflet pe rană,

de ce,  de ce ne mai trebuie astăzi

o ană?…

Sub pomii ruginii și arși de soare

Cad razele în picuri de lumină,

Trezind aceleași umbre-amăgitoare

Prin tot amurgul serii din grădină.



Te strigă sufletul acum să-ți spună

De ce te-a vrut mereu atât de mult,

Să-ți pună-n brațe inima nebună

Și glasul ei sălbatic să-l ascult.



Nu suspina, nu este-n legea noastră

Vre-un paragraf de noi necunoscut,

Când toamna zarea-i doar albastră,

Și depărtarea-i strânsă-ntr-un…

timpul nescris

se strecoară

în crăpăturile anemice

ale unei cruci în acalmie

deschide câte un ochi

să privească

până la dojană

banalul acestei vieți

slova

risipită de vremuri

în mărimea pașilor de călugăr

a renunțat să se mai nască

își scrie ultimile pagini din psaltire

cu mâinile însângerate de-nălțimi

anii

cu capul plecat

se plimbă pe la icoane

rugând

să li se smulgă vârsta de pe…

miroase a singurătate 

tot mai mult 

a cetină ce cade 

sinele plecării

veşnicia prelinsă-n iubire

îmi detronează lumina

prin care văd alb-negru

până când voi călca

pe fiecare secundă în…

Fulger în oglinzi

* o dedicaţie pe care n-am primit-o niciodată *

ca o fantasmă te-ndreptai spre mine

miroseai a dorinţă uitată între coperţile unui cer

demult scurs în pământ

fântânile îţi licăreau în privire…

Avea

chef să se mire

de raclajul

dintre el

şi el.

Nu stârnea nicio bănuială.

A făcut ştrengăreşte cu ochiul.

 nu vezi

 că nu ai atins niciodată umbra

 nici măcar cu gândul

 nu ai cum să-i simți pielea 

 tremurul

 nu o poți învia

 nu tu

 aseară

 a întors fața lunii

 acum este doar cu coarnele în sus

 senzația stranie a liniștii îi trage umerii prin frunze

 lăstari

 târâș

 nu mai știe 

 dacă ai pierdut-o

 sau te-a pierdut

 pe limba acestui timp nădejdea este tot mai…

S-a rupt din vreme timpul,

curge slut,

te-mbrățișez

căci pot îmbrățișarea,

fiind apartenența mea la lut.

Sunt bine, doamnă,

mă confund în codrii

cu respirarea vie aburind

și dor sălbatic,

mângâind prin piele

vibrarea fină

a dorinței fără fund.

Clădind mistere

la chemarea-mi

se vor strânge lighioane,

le voi iubi pe toate așa cum sunt,

mai ostoindu-le

cu hrana cărnii mele,

de umbre răcoroase și…

Oare cum arăți, oare-ți este bine

Dincolo de măguri luna îți zâmbește,

Vântul mă-ntreabă de noi, și de cine

Tâmpla adormită își mai amintește.



Te visez, te cânt și te-adun din ploaie

Parcă tu ai fi, parcă tu îmi spui,

Cum se despleteşte părul în șuvoaie,

Cum despică cerul, fulgere hai-hui.



Și cad pietre-n apă, și lovesc în mal

Fără să le pese cum ne-am cunoscut,

Se zăresc corăbii rătăcind pe val

Căutând un port…

ești cel mai frumos din lumea aceasta



 între paranteze tremurul mi te scoate  în frunte







câte nu știi despre mine







îngăduie să frâng o taină în cerc







nu te grăbi



am sânii rotocoale de invitații curajoase



nu-mi anestezia entuziasmul



sunt cea mai frumoasă sămânță din tine







aseară am spus de atâtea ori



secretul meu lui dumnezeu …

Eşti steaua mea învăluită în mister!

Să-ţi desluşesc din taine, nu-ndrăznesc.

Iubita…

RAPORTEZ

îţi raportez Părinte: planeta e muribundă 

mersul de-a îndăratelea

pe tăiş de pumnale nu poate să-nalţe arcada

conştiinţei 

nici la nivel de primate

cariile ţipă în tine…

Și văd cum trece

lunecare peste aer,

din flacăre răsare

chip știut.

Misterios cum fizica suportă

explozie și gest într-un cuvânt

și vom rescrie teorema asta

cu reguli noi iscate din neant,

nu ne ajung doar gândurile noastre

ca să cuprindă

forța revărsării unui trup.

Atât de-aproape inundând mirarea,

mult prea sublim în existența-n sine,

insuportabil arde-nchipuirea

mai revărsându-se peste putința noastră

din umila…

Îl

inundau

cuvintele-

alergau

într-o cursă disperată

pe distanţele ce se şterg

pe măsură ce se confundau

cu infinitul.