Despre un sentiment

[Marius Gîrniță]

 

S-a rupt din vreme timpul,
curge slut,
te-mbrățișez
căci pot îmbrățișarea,
fiind apartenența mea la lut.
Sunt bine, doamnă,
mă confund în codrii
cu respirarea vie aburind
și dor sălbatic,
mângâind prin piele
vibrarea fină
a dorinței fără fund.
Clădind mistere
la chemarea-mi
se vor strânge lighioane,
le voi iubi pe toate așa cum sunt,
mai ostoindu-le
cu hrana cărnii mele,
de umbre răcoroase și materii
descompunându-se în falnic trup.
Îmbrățișază-mi dorul cât se poate,
nu m-au chemat azi lupii
la ospăț,
dar va veni o vreme
când cu urlet
îi voi răspunde vântului
care aduce-ngheț.

[Nădejde Angelina]

Îmbrățișază-mi dorul cât se poate,
nu m-au chemat azi lupii
la ospăț,
dar va veni o vreme
când cu urlet
îi voi răspunde vântului
care aduce-ngheț.

Frumos poem!

Angelina

[Sofia Sincă]

Romantic şi impresionant. O scrisorică nostalgică, în versuri. Lipseşte vântul de primăvară să o poarte. Noroc cu acest site... cred că a transmis-o. Eu au receptat-o, în orice caz.

Citit cu deosebită plăcere, Sofy!