Mă limpezesc din ape tulburi

Și, în colind cu trubadurii,

Îmi caut roua de pe muguri

Fără sa știu legea măsurii.

Alene mă cufund în nouri

Și-n curcubeiele trezite

Din ale bolților hublouri

Și albe-altare primenite.

Doar gândurile încă pleacă

Atrase-n zbor spre absolut,

Cu albatroșii să se-ntreacă

În cercul vietii, întrerupt.

Le cer, cu țipăt să-mi aducă

Un…

- Să ștergem uitarea dintre noi - ,

mi-ai spus de la fereastra trenului

ce se punea în mișcare.

Gândul îmi zbura peste tine,

se împletea cu

scrâșnetul roților de fier,

în timp ce chipul ți

se deforma cu fiecare secundă,

devenind o pasăre

necunoscută și imobilă.

Ploaia 

îmi spăla deja sufletul,

eliberând cu puterea tornadei,

ultimele resturi de amintiri.

O pace inutilă și…

Și într-un târziu,

când va veni momentul,

Inima Cosmică

se va auzi puternic

în imensitatea spațiului,

peste lumile văzute și nevăzute

și își va contopi câmpul

cu întreaga energie divină,

caldă și iubitoare

ca un cuib matern.

Încet, va acoperi

cu infinită tandrețe

fiecare colț al Universului

pe care îl apără și îl hrănește

din totdeauna.

Iar această întâlnire

și…

Diminețile mele nu sunt albastre.

Sunt roșii, inundate

de sângele tânăr al Lunii pline,

Măiastra ce pleacă agale spre somn.

Eu?

Eu fug să-mi găsesc liniștea

într-o oază a deșertului,

într-o cascadă puternică,

să-mi spele urmele de iubit,

Și în pădure,

să îmi foșnească stejarii

vorbele nerepetate,

neregăsite și neînțelese.

Mă duc să culeg uitarea pământului,

tăcerea statornică a…

Pierdute în iarbă cad lacrimi de înger,

Deschise corole ce nu vor să moară,

Plecate din târgul beției de vară

Cu răni încă vii pe lujeri de sânger.

Vântul pribeag iscă focul din mine,

Jerbe de flăcări se-anină de praguri,

Sângele aspru îmi curge în cheaguri

Să-mi spele otrava  lăsată de tine.

Plânsul îmi șterge-ntrebările toate,

Mă-ndeamnă să plec din ținutul arid,

Să uit de umbrele, ascunse…

Senin te găsesc, cu fruntea spre cer,

Cu ochi liniștiți în somnul curat,

Uitându-mă-n jur văd toate cum pier 

Și cerul se scurge-n pământul uscat.

Fac valuri în mine furtuni de regrete,

Pasu-i sculptat de o umbră de vânt,

Destinul crud ar vrea să-mi repete

Lecții amare în miez de cuvânt.

Nu-mi cere milă, nu am ce să-ți dau,

Roata se-nvârte în sens de păcat,

Spălându-mi trecuturi ce nu mai…