Seducție

[Monica Pester]

Numele unei boli grele, de neiertat,

boală contagioasă, 

plină de teamă, pasiune și renaștere. 

Seducția e bobul de muștar 

pe care îl porți în albastrul ochiului,

drept armă, de când te naști.

O folosești când la celălalt capăt

începe chemarea șarpelui Evei,

care te împinge în borangicul patimei.

Îngerii tăi sunt plecați în vacanță,

sau se prefac neștiutori, nu văd.

Îți lasă libertatea unei băi de hormoni,

iar de aici, începe marea aventură.

Ochi mari, deschiși, mâini neliniștite,

o picătură de apă pe pielea încinsă,

buze fremătând mistuitor,

iar părul , șuvoi galben aruncat spre slăvi,

ca să înțelegi mai bine chemarea.

Și apoi . . . ?

Pasăre albastră cu iz de femeie,

mai stai . . .  mai stai.

[petrut dan]

Monica, apreciez tema poemului și maniera, cu drag!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, citind poezia am analizat trimiterea la bobul de muştar care diferă de bine-cunocuta pildă a bobului de muştar. Aici bobul de muştar pare inofensiv din moment ce lucrurile merg fără rezistenţă pe drumul firesc al chemării Evei… Interesantă trecerea lui către ea:    

„Ochi mari, deschiși, mâini neliniștite,

o picătură de apă pe pielea încinsă,

buze fremătând mistuitor,

iar părul , șuvoi galben aruncat spre slăvi”

Cum ar arăta poezia Dumneavoastră din punct de vedere al chemării lui Adam?

[Corneliu Neagu]

Când îngerii sunt plecați în vacanță, iar șarpele Evei te ademenește, trebuie să găsești o pasăre albastră cu iz de femeie pe care să o mângâi pentru a scăpa de frică...Eu am găsit-o în această poezie minunată!

[Denisa Curea-Popa]

Doar un doctor ar putea pune în termeni medicali impactul seducției asupra minții și trupului, cum ea poate deveni contagioasă și chiar periculoasă, având o putere imensă asupra comportamentului și alegerilor noastre. Ca un semnal de alarmă...
Admirație!

[Ada Nemescu]

Sunt câteva metafore deosebite, dar în ansamblu, ceva nu ajunge la mine. Poate termenii de sorginte medicală, o undă de șoc, seducția - armă necunoscută mie.

aDa