- Totu-i iubire,

răspunse trandafirul

ciobului de tină

certăreț.

- Dar spinii,

ghimpul?

- Ei sunt

însemnele-mi de-osândă și de preț,…

Petalele cad...

- Maică albină, de ce

le-ai spus de aripi?

*

Plouă. Fumul pe coş...

Frig. Nu-i nimeni pe-afară,

cruci putrezesc.

*

- Nu te…

- Oare de ce mărul

niciodată

nu crește pe vrej?

a-ntrebat vița de vie

pe teologul șarpe,

care prin rai fusese

vistiernic,

acrișoarelor ispite…

Dă-mi mâna...

Norul acela

o să ne ducă-n poveste

până-n Poiana Cerbilor.

Acolo este

fântâna

cu tărâmul

ce numai dorul

știe a-l flori…

Olarule,

numai tu știi

cum umbra,

prielnicei semințe

îi trece pe pod,

dar de ce nu ne-o spui?

Palma străbătută de cui

ți-e încă murdară de…

Țara-de-Foc

se numește dorul acela.

Când mă judecă zarea,

iar verdele-n toate-i osândă

unde stau

ciocurile de cântar?

Până unde să mă cumpere,…

Poate că la capătul rugii,

pe unde se-nnastură

izvodul stelelor,

s-ar cuveni ochiului

să vadă,

urechii să audă,

degetul

de rănile Lui să se frigă.

Ale…

Limba zideşte şi dinţii sfărâmă.

Dinţii sunt ghearele omului pe sub limbă.

O, cum învăţat-am trăitul pe dos!

Dinţii ar trebui să ne crească la picioare

şi să-i tăiem ori de câte ori cerul e senin,

oare nu aşa facem şi cu…

Am spus trecătorilor

că mâinile mele

își schimbă culorile.

Uneori sunt verzi,

ca tristețile lacului cu nufăr.

Alteori

ca tristețea alunelor

ducând…

Precum foamea,

nici setea

nu are plural,

asemeni cu mărul din rai.

Numai buzele îndrăgostiților

ar putea să ne-explice de ce,

dar tac.

Unul altuia -…

Cu cât mai negru

va fi norul,

cu-atât mai albă -

prima-nflorire de nea!

Spun unii

că dorul

ar fi un cuvânt

plăsmuit…

Demult peste ape

și-al mărilor șapte,

nescrisă pe hartă,

spre miaza de noapte,

acolo-i fântâna

din vrăjile ceții,

de bei - nemurirea

va fi…