Iubirea noastră cu gust de mure

îşi caută drumul înapoi, spre casă

prin pădurea cu copaci de granit

copacii o strâng, o apasă

undeva, departe, cineva

ascute o coasă

ochii tăi au culoarea

unor iezere triste,

mâinile mele nu mai au decât vânt,

corbul bătrân ţipă: “atât”!

apele se închid peste ziua de mâine

aproape, aici,

doar tăcerea şi coasa!

Iubito,iar de tine-mi este dor,

Tastez zadarnic pe calculator

Adresa să ţi-o regăsesc pe web

Şi nu mai ştiu pe cine să întreb

Încerc să te mai prind pe celular

Dar îmi răspunzi din ce în ce mai rar

Chiar versuri ţi-am trimis pe email,

Deşi tu taci,eu totuşi inutil

Încerc să te repun pe-al vieţii…

Îmi scrii pe email adeseori

De ce nu vrei să îmi mai scrii scrisori?

Îmi amintesc, cum aş putea uita,

De felu-n care-l rotunjeai pe a.

Când mi-ai trimis odată supărată,

Scrisoarea ta de lacrimi maculată

Sau când pe foaie buzele şi-au pus.

Amprenta lor, ca soarele-n apus

Şi azi îmi scrii, dar literele…

Repatriat

în realitate,

s-a uitat la el

ca la o legumă fără gust.

Devenise semn

de viaţă…

picături

albastru de cer

pe dantele de stânci croşetate de mare

stranii chemări

sub ruine, trupuri de zei

buze cu gust de sare

şi-un ţărm cu urme de vise

petece de alb, aripi de îngeri

un ultim sărut

dat văzduhului straniu

frământul alină

şi stinge-se-n îmbrăţişări de raze

soarele-i rege, marea - ispită

pe-o creastă de val

o barcă-n derivă

rostiri…

port gustul tău 
şi-al toamnei prin sărut, 
mă uit la tine 
fără să mă uit 
ca să iert tot ce se poate ierta/ într-un dor 
picură-mi în sânge 

celei ce cunoaşte calea

însetată de cer

vii să smulgi prada

din ghearele furtunii

tăinuind eternitatea…

nu dansăm astăzi iubito

e nor

iar tu porți același coș cu flori

mereu albe

le-ai…

 te-am aşteptat/sărut pe frunze gravat//ascunsă-n făclii făcute din păsări/te-am aşteptat.../cu sufletul dat nimănui/fragedă legănare/te-am aşteptat/să-mi colorezi în roşu-amărui/sărutul şi anii/şi nedeclarata ta sărbătoare/dar m-ai uitat/ascuns în aceleaşi făclii făcute din păsări/sărut pe frunze…

iau paharul de bere și beau până la capăt

femeii care a venit ­i­-am zis ­-

nota vă rog…

Privește, iubito, soarele se-nalţă din valuri,

Spre el se avântă pescărușii în zbor nesfârșit,

Ascultă-i lumina când umbra se lasă pe maluri

Și dormi fericită, căci sufletul meu s-a trezit.



E marea prea mare, privită-n acest răsărit,

Cum mare-i și cerul când zorii departe-l arată,

Iubito, pe buze, sărutul din nou ți-a-nflorit

Iar tu te visezi, prin templul iubirii purtată.



Pe plajă doar noi cu pletele răvășite de vânt

Privim…

Ştiu să mă nasc odată cu dimineaţa.

Printre vârtejuri de fluviu

îmi las cuvintele…

libelule în cerneală glazurat pământul priveşte

ploaia stă rezemându-şi cotul

pe un pervaz vopsit în galben s-a spart o stea

cu aur mi se îmbracă iluziile ţi-am…

MAGIA DIN OGLINDĂ

Ca o umbră te-ndreptai spre mine

miroseai a dorinţă uitată între coperţile unui cer

demult scurs în pământ

fântânile îţi licăreau în privire mesaje însetate

şi tu înaintai ca o mare-n furtună te…

avem un umăr fierbinte pentru lacrimile

corbilor

şi un umăr rece pe care nu mai are

cine să plângă

frăţia durerii

trage cerul în jos până pe fundul unei sticle de whisky

pe străzile duhnind a descompunere

François Villon pune, lunatic, aceeaşi întrebare

“ unde sunt zăpezile de altădată”

în anii aceştia care nu mai ştiu să ardă

sunt frumoase doar zilele în care furia

ne lasă să auzim curgerea sângelui

să ne…

Fierbântă locul plângerii de jale,

pune-mă-n ape, de asta-ţi este vrerea.

Ţine-mă aproape de rugul urmei tale,

şi-ngroapă-mă sub muntele din vale.

Nu pot să fug, salvează-mi tu căderea!

Oblon stelar mă-nchide-n a ta vină…

nu pot să fug din lagărul…

Nu sunt ceea ce pot fi...

Nu mă aud,

dar mă scurg cuminte

prin urletele destinului.

În goana asfinţitului grăbită...

fluturii secundelor mele

stau de strajă,

ţinând părţi din eu

la vama…

Respira

aburii fără niciun cuvânt

ca să pară mai puţin tâmpit

când îl încerca iarăşi

tristeţea.

Vorbea

cu sine

ca din două guri.

Se căznea

să-şi fie mai convingător

în lacrimile ce începeau

să sclipească în întuneric

infertil.

Îl presa timpul…

Mirare ești

cu ochi flămânzi

de mângâieri,

buze grăbite

spre cuvânt,

aduci în suflet

numai miere

copilul meu

cu cer senin

în gând,

mă uit la tine

și sunt eu,

miniatură-n raft

de Dumnezeu.

01 06 2012

ȘTEFAN OANĂ

DE CE SĂ TE PRIVESC?

 Lui Darie - celui ce încă nu se ştie

nu am nevoie să te privesc

doar mă scufund în lacrima arborilor

şi rădăcinile tuturor timpurilor…