stai 
stai că trag 
și-am tras 
de timp 
de noi
am tras până te-ai rupt de tot 
de mine 
și ne-am cusut rănile cu ața singurătății 
ne-am vindecat de tristețe odată cu ultimul cartuș 
de cerneală 
nu a mai fost nicio somație 
doar poezie

regret târziu

hai să-ngropăm iubirea-n polen

în primăvara asta barbară,

frânturi de silabe migrează adânc

în gingășia florilor de-afară.

pagode de crini defilează pe-alei,

flacără de cuparoze albastre,

serafice…

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

ALCHIMIZARE

îţi caut ochii

suflet ferecat în lagună sub doi sori

fiorduri travestite-n irişi

taie pumnalul zilei   

mâna plină cu zori varsă minuni

molecula de aer zadarnic sâmbur îşi ţipă

din…

am ostenit niarne *

exact ca zilele acestea din urmă

ce par a fi un drum

de-i calcǎ talpa tainele și legendele

demult

îngropate în istorii

cu magică voinţă mă adun

să ajung pe-o treaptă mai înaltă

să aflu

ce-a fost cândva aici şi astǎzi nu…

Nu te baza pe ceea ce-am să-ţi spun

Dorind să ştii de ce nu te-am uitat,

Pentru că omu-ndrăgostit şi bun

S-a rătăcit prin el şi s-a schimbat.

Prin vechi păduri de vise ne-mplinite

Lăstarii plâng cu lacrimile mele,

Iar stelele prin ramuri ne-nfrunzite

Se sting şi se aprind aievea între ele.

Nu te baza pe ce nu-ţi voi răspunde

Prăpăstiile-n mine se-adâncesc

Şi nu mai ştiu ce clipă mă ascunde

De tot ce mi…

 am primit

sămânţa

vieţii învelite-n moarte

sau poate

lacrima răvaş…

hai să fugim

hai să fugim de dragul întâmplării

sub ploaia dorului cu trupuri dezvelite…

Străin pribeag nu-ţi mai ajunge drumul,

E plin de gri şi pietruit cu semne,

Eşti obosit şi duci pe umeri crângul

Din care-ai strâns un calendar de lemne.…

O, Doamne, dă-ne la români

Din harul bunătăţii tale

Că prea am devenit păgâni

Şi nu Te mai urmăm în cale

Ucidem prunci, ne mor bătrâni

Plimbaţi agonici prin spitale

O, Doamne, dă-ne la români…

Am împărţit lumea în două…

Şi timpul l-am împărţit

Aşa!

Am tras o linie printre clipele care se

înghesuiau pe trotoarele ude

tu ai luat partea mai mare ;

ce îţi mai plac secundele astea !

Îmi spui că nu-ţi mai încapi în timp

Că minutul pe care îl locuieşti

s-a curbat prea tare

Şi că ai senzaţia că vei aluneca pe el

Cum alunecă lumina din curcubeu

Oare de ce îmi spui toate astea…

Crezi că timpul meu este altfel

Iar…

nimeni nu scapă

ți-am zis

nimeni nu scapă de dragoste

cântecul începe înăuntru-

uneori vine ca un fulger

ce îți pătrunde prin spate

alteori se ridică pur și simplu din inimă



de la tine am învățat cum e să nu vorbești cu nimeni

deși viața îți e buletin de știri

ai putea spune cât de gol e focul

și cât de epuizant

ai putea spune umple-mă cu abandonul tău



ce îți crește în vene

câte eve au îmbrăcat toate globulele…

Te-ai rătacit Iubire și-n trandafirii mei

O șoaptă verde sapă, speranțe de doi lei    

De  nu  ți-a fost cu voia și dacă ai greșit

Tu smulge șalul negru de-otrăvuri împletit  

Te-nfruptă apoi vorace  cu pofta șoimului

Mă  gustă  din…

m-am golit

m-am golit de carne de oase

de amintiri de sălcii pletoase

m-am golit de tine  pe veci

m-am golit de timp și poteci

de cer m-am golit și de lună

m-am golit de ploi și furtună

de vise  de oameni păgâni

de…

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

Hiperventilaţie 

în pleoapă se dezbracă o rebeliune

stilată

striveşte în tâmplă asteniile

înţeapă

cămara presurizată a inimii

oglinzi compulsive

organizează orgii în călcâi de Achile…

ți-au crescut flori negre în plete nebuno 

flori de întuneric 

le întinzi peste trupul meu 



lângă tine 

mă simt precum o caracatiță paralizată

o mie de brațe ar vrea să te mângâie la timp 

dar nu reușesc 

acum 

înainte să plec îți cer o cană de lumină 

să potolesc setea demonilor rămași 



exorcistul mi te-a scos din trup 

cu prețul suprem 

ai fost acul de…

Pe sub pleoape se rup fâşii de lumină 

câteva rătăcesc printre lacrimi 

îmi este frică să privesc în mine 

golul lăsat de primul suspin 

prăpăstii greu de coborât cu gândul 

teama că aici singur 

acolo singur mă ţine legat de dorinţă 

sunt doar un înveliş fragil 

nu-mi…