ȋmi susurǎ amintiri

[Rodica Lupu]

         

am ostenit niarne *

exact ca zilele acestea din urmă

ce par a fi un drum

de-i calcǎ talpa tainele și legendele

demult

îngropate în istorii

 

cu magică voinţă mă adun

să ajung pe-o treaptă mai înaltă

să aflu

ce-a fost cândva aici şi astǎzi nu mai este

 

îmi susură amintiri

înlăuntru-mi gâlgâie sânge năvalnic

un du-te-vino al seminţiei

se profilează-n mine

și ȋntreaga osteneală

pare ființǎ vie

adǎstând pe drumul acesta

 

aş merge pe el niarne

până când

i-aș cǎlca tainele

rugându-mǎ

sǎ capǎt ȋnțelepciune

prețuindu-le înţelesurile

considerate perimate

 

prin slava minţii-mi răsună

resturi de fraze dintr-o vorbire veche

ca și cum

slova obârşiei

s-a trezit de la paşii mei osteniţi

 

m-aș odihni

lângă matca unui râu de lumină

concentrată fiind

aș lǎsa umbra inimii sǎ cadǎ

peste miile de ani

ce-au adăpostit aceeaşi iubire

alegând ca odihnă

pieptul şi palma ta

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

27 aprilie 2011

 

 

                 

                     

 

                         

 

 

  

                

                 

                       

 

      

[Rodica Lupu]

 Mulțumesc domnule da Coza pentru atenționare și ȋndrumare! Cum acest ciclu de poeme, vreau sǎ-l  pǎstrez ȋn același format,  fǎrǎ semne de punctuație, am decis sǎ schimb titlul. Déjà am fǎcut corecțiile de rigoare. Gânduri bune și ploi puține sau deloc! Asta pentru cǎ, am citit cǎ, nu prea e bine pe acasǎ( ȋn România)!

[Rodica Lupu]

Mulțumesc Gabriela, pentru popasul și cuvintele tale! Gânduri bune pentru tine!

[Rodica Lupu]

Dragǎ Maria, ȋn urma atenționǎrii tale, pertinente, am eliminat cât am putut pronumele personal. Știi cǎ nu mǎ supǎr și țin cont de orice pǎrere. Lipsa de timp nu-mi prea permite sǎ acord o atenție mai mare poemelor, când le postez pe site. De aceea, ȋți mulțumesc pentru sprijin! Cu prietenie, Rodica.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. În cazul de faţă: am ostenit[,] niarne...

un du-te vino > un du-te-vino

Amintirile - pagini de popas.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

     Ontogeneza repetă filogeneza . Insumăm experiența unei întregi foste lumi  a cărei axa rămîne în veci iubirea cuibărită în suflet. Admirabile reflexii poetice!

[chindea maria elena]

"cu o magică voinţă mă adun
să ajung pe o treaptă mai înaltă" - eu aş elimina cele 2 "o" din versuri- "cu magică voinţă" şi "pe treaptă"...- îţi strică din muzicalitate; "azi nu mai este" şi "astăzi nu mai este", "înlăuntru-mi" - fără "mi" (ai înainte personalizarea-e obositor 2 la rând,"minţii-mi"- fără "mi", la fel în "sǎ-mi cadǎ" - le dai respiraţie mai largă - experienţa ta poate fi şi a mea şi a oricui altuiva! Suntem vocea întregii lumi - să nu o particularizăm prea mult! Nu te supăra pe mine - da numără şi tu de câte ori ai spus în această poezie eu, a mea, mi - dăruieşte experienţa ta lumii, treci şi la general de la particular, include-mă şi pe mine în povestea ta! Altfel îmi place poezia ta - mi-i drag Niarne al tău! Îmbrăţişări, Gerra