Smulge-mi tu straiele-nvechite

Aruncă zale ruginite la gunoi

Nu mă lăsa acum să fiu cuminte

Să umplem…

Simţea

trecând prin el,

aceleaşi figuri agitate

fără tranziţie de gânduri.

Sub pleoapele închise

îşi roti privirea înapoi.

Privea în întuneric,

asculta fără împotrivire,

vorbea măsurat.

Golit de orice amintire,

tresărea străpuns

de figuri şterse

până departe în privire

într-o acţiune cambială

fără niciun gând.

Românie mamă

înserați în zâmbete…

cu frunze m-am urcat           

către primul geamăt de…

goneai prin noapte

cai fără timp dezbrăcau pe rând fracuri

la fiecare intersecție

ocoleai vidul…

Nu mai am întrebări, sufletul meu

are ghiara iubirii înfiptă în carnea

sentimentelor

în mine sângele e alb, curge prin lacrimi

clopote dăngănind pe gene

cu pleoapele turle fără cruci

Dumnezeul meu e la cules de stele

fără să vrea scapă câte una

şi noi îi spunem noroc prevestit

am vrut să-ţi arăt că noaptea

iubirea capătă o altă dimensiune

sângerez alb şi nu-mi pot cicatriza

sufletul, aici e hotarul

între mine şi tine e o umbră…

hai murgule stoarce sub copite tina acestei lungi nămieze

du-mă la penumbra părului dragei mele dragi

ce-adună pripasul clipelor cu genele-i frumos mirositoare

le coboară apoi în zâmbetul întâmpinării

ea învârte pe deget un glob de cristal

hai murgule nu mă lăsa în faptul serii

poartă-mă lin şi mereu iar de-ar fi

să se sfârşească iarba

cu pământul de sub ea să nu-ţi pese

ea învârte pe deget un glob de…

DIAPAZONUL  IERBII

în frac de sărbătoare

celebrez majoratul

întind portative celeste sub piele 

ochi strălucitori

trasează drumuri de voluptate candidă…

Cu o vagă

amărăciune pe buze,

glasul surd redeşteptat

din calmul de până atunci,

cu neaşteptate lacrimi în ochi,

cu puţină nedumerire

într-o nedefinită

expresie de copilărie,

cu un sentiment nedesluşit

de întârziere,

avea gust de trezire amară.

A rămas fără gânduri.

Încercând

să alunge gândurile,

asculta cu încordare

o rumoare

continuă de şoapte,

aruncând o privire grăbită

începutului de zâmbet ceţos...

în bătaia vântului

se leagănă anotimpurile niarne*

scuturându-și una câte una zilele

dezlipindu-le vechimea

de pe arterele  veșniciei

ȋn nicio zi

nu gǎsesc refugiul perfect

ca între zidurile unui templu

în care amurgu-și lichefiază sângele-n…

stătea pe o piatră

și-i creșteau frunze de piatră

păsări de piatră

tremura…

Dacă putem călătorii-mpreună printre clipe

păstrând doar anotimpurile-n rostul lor,

am aştepta cuminţi sub paşi să se-nfiripe

cărări pe care uneori le rătăcim în viitor.

Urcăm pe trepte din cuvinte spre minuni

şi regretăm că toate-au înflorit târziu,

când tu încerci, iubito,-n vise să m-aduni

iar eu trăiesc eternităţi pe care nu le ştiu.

Ne plămădim din aluat speranţe şi tăceri

lăsând să treacă…

Mai ştii? M-ai învăţat să dansez peste lume,

Eram o amintire cu mult târziu în mine

Şi ceaţă-aveam pe clipe şi, oare mă mai ştii ?

Strângeam însingurarea trăită-n zori…

ŞTRENGARĂ ZIUA DE MÂINE

pupila copilăriei să poarte

vâlvătăi de stele puritatea răscumpără

jocul frânge irizări de polenuri în pleoapă

cireşii scutură râsuri albe

licitează raza de soare dar şi umbra…

Minutele se scurgeau încet.

Minţit

până departe,

privea fără să răspundă,

imposibila reîntoarcere

spre trecut.

Venea din ploaie

cu un gust de trezire

tulbure din somn.

Se întâmpla să se trezească noaptea.

Ameţit

de încordare

privind mereu

în sus

cu ochii

adânciţi de nesomn,

incapabil

să articuleze o vorbă,

cu o linişte potolită,

cuvintele

rămâneau

nerostite.

când mă plictisesc de mine

trag jaluzelele peste paşii neumblaţi

în speranţa că întunericul

m-ar putea absolvi de mersul pe loc

e ciudat cum în momentele astea

clipele-mi curg auzit 

îmi simt până şi trecerea

către ziua de mâine

măcar un strop de bună dimineaţă

de-aş găsi

aş şti de unde să-mi încep zborul.

Lacrima în cădere a lăsat o umbră între noi

o simţeam legănându-se

printre cuvinte, printre şoapte

printre gesturi uneori atât de fireşti

a venit un fluture şi-a luat-o pe aripi

ochiul a vrut să-ţi dăruiască alta

dar nu s-a înţeles cu sufletul

care sângera sub lespede de dor

m-au tras la roata norocului

fără să ştie că adunasem viitorul în mine

l-am închis într-o oglindă

în care puteam intra oricând

fără să cer permisiunea…