Întinde-mi mâna tu ploaie târzie

şi lasă-mi gestul ud ca o floare de nufăr

poţi să-mi fulgeri printre cuvinte

poţi să pătrunzi în riduri

să te convingi de golul timpului

sunt nebunul cu memoria lacrimilor

dacă vin câte două trebuie să strâng pleoapele

vor fi amestecate cu ploaia

şi odată cu trecerea ei nu-şi va aminti nimeni

de sinceritatea expusă pe gene

uneori iubesc numai eu întreb numai eu

iau decizii nevinovate şi lumea crede că…

Sunt cimitirul gândurilor triste

la mine crucile rămân pe viaţă reci,

destine sângerând şi optimiste

zidesc morminte-n capăt de poteci.

Pot scrie-un epitaf fără să fiu

mirat că moartea-i fericită uneori,

iar lumânările se-aprind târziu

printre miresme de tămâie şi fiori.

Când clipa este-n doliu reînvie

eternitatea multor sentimente reci,

legând ninsori de vechea nebunie

să poţi muri aievea şi să…

Sunt foarte multe nopţi fără de stele

ferestre nedeschise din trecut

şi ploi ce străjuiesc în visele rebele

pe-un alt tărâm rămas necunoscut.

E cerul plin de nori cu fulgere-n derivă,

mă simt străin în lacrima de ieri,

sentinţa mea-n iubire acum definitivă

m-a dăruit uitării din care tu mă ceri.

Doar păsările nopţii cu aripi moi şi ude,

ecou căzut în ape al tunetului vechi

îşi caută un ţărm cu alge reci şi…

Voi trece la noapte să-ţi mângâi fruntea

după ce-mi vor adormi gândurile

după ce voi dezlega două stele

din colţul de cer lăsat în fereastră

după ce voi auzi murmurul apelor

ce-mi curg printre degete

te voi privi din lumea liniştită a viselor

îţi voi săruta pleoapele

şi mă voi bucura de ultima lor tresărire

îţi voi împleti părul în şuviţe

presărând în ele cântecul greierilor

foşnetul frunzelor

lacrima îngerilor

noaptea tăcerilor mele…

Nu vrei să arzi cuvintele cu mine,

prin încăperi luminile s-au stins

şi din oglinzi soseşte-un oarecine

speriat că de tăceri a fost învins.

Îmi seamănă când visător rămâne

iar prin fereastră umbrele se scurg,

de parcă-ar da plăcerilor un nume

cules din flori crescute in amurg.

Privit de ochii tăi aştept să fiu răpit

de viaţa netrăită-n clipa cu oglinzi,

să-i povestesc de ce n-am fost găsit

când…

Între mine şi gând pustiul îşi aşterne ţinutul

trăiesc cuvintele cu teama de-a nu mă regăsi în ele

m-au învins aşteptările picioarele ascunse-n nisip

îşi caută paşii asemeni corbului ce-şi priveşte zborul

printre umbrele aripilor

cine mă va aduce la tine şi cum ne vom recunoaşte

undeva gândul mă aşteaptă la fel de singur

la fel de nefericit

ochii mei pierduţi în păduri de priviri

străjuiesc veşnicia sub frunte

admir frumuseţea acestui…

Întâmplător sau nu se duce vara

mai repede decât am fi crezut,

lăsând în urmă spartă călimara

în care fiecare şoaptă am ţesut.

Se coc agale fructele în ramuri

de teama nopţilor stinghere,

prin care inorogii fără hamuri

aduc tristeţi din visuri efemere.

Mirosul crud de rouă se-ofileşte

se duce vara-n sufletul pustiu,

când stele cad şi clipa se grăbeşte

la nestatornicia gestului…

Eu îţi ador amurgul cu mândria

de-a fi în el aproape de perfect,

de-a pune între gesturi armonia

şi-a-ţi polei tăcerea cu respect.

Meditativ îţi spun cu-nfrigurare

câte culori disting într-un sărut,

când lăcrimează sufletul şi doare

la margine de timp necunoscut.

Amurg cu ploi ce-n vise se rotesc

de parcă-şi udă îngerii grădina,

mă poartă-ntre firesc şi nefiresc

ca un copac ce-şi pierde rădăcina.

Aşa…

Trăiesc doar visul

noaptea a rămas undeva în spatele tablourilor

pereţii zgâriaţi de umbrele ramurilor revărsate pe geamuri

rămân tăcuţi

nu sunt martori care să-mi susţină emoţia

merg la fereastră şi văd cum zorii descalecă-n grădini fără flori

noaptea se deşiră ca un pulover vechi

fire de-ntuneric se pierd în iarba plină de rouă

e prima dimineaţă fericită dintr-un anotimp netrăit

ochii mei plini de zborul păsărilor

îşi şterg pleoapele cu prosopul…

Lasă-mi privirea pe coapse, suavă

şi pune-mă-n sufletul răvăşit pe vecie,

timpul pierdut in clepsidra bolnavă

are nuanţa tăcerii-ntr-o zi fumurie.

Mă-mpiedic de umbre lăsate în clipă

şi vreau să mă porţi spre zenit,

viaţa nu-i o simplă bătaie de-aripă

ce sub pleoape închise uşor s-a lovit.

Apropie-mi visul de vechea dorinţă,

suspină pământul când nopţile-s lungi,

tu ştii să-mpletesti pacatu-n credinţă

şi-n…

Ramurile de tei pătrund prin tâmpla clipei

timpul parfumat în culori diferite îl simt

câteva lacrimi răsar ca izvoare sub stele

oglinzi de argint cu rama zâmbetului tău reflectă chemări

cerul viselor se arată gol de albastru

e lungă aleea cu tei înfloriţi ca o prelungire de viaţă

calc liniştit înmugurind pe umerii tăi

când paşii privirii

rămân să aştepte pe obraji gustul sărutului de ieri

de azi de mâine de oricând

trăiesc cu impresia că ne…

Să cer nimicului să plângă şi pietrelor să facă flori

când plouă-n linii paralele pe crusta viselor în zori,

pădurilor în miez de noapte s-adăposteacă veşnicii

pierdute-n picurii de ploaie rămaşi in clipele târzii.

Să calc pe treptele tăcerii la templul gândului să urc

sperând ca razele de lună pe fruntea ta să le descurc,

s-apropii semnul de mirare de ochiul care s-a-ntristat

când dincolo de tresărire doar tu trăieşti…

Mi se pare totul foarte straniu

parcă urmăresc fără voia mea finalul unei poveşti necunoscute

scena goală sufletul gol luminile oarbe şi multă linişte

actori închipuiţi joacă rolul pe scene de fum

trag cortina şi cioburi de lumină îmi sfâşie ochii

lacrimile sunt rame cu pulbere albă dureroasă

colina obrajilor dă voie să lunece liber apusul

copacii tremură în umbre violete la baza pleoapelor

păsările zboară rătăcite prin gânduri ca-ntr-o iarnă târzie

au…

La polul opus prin vise târzii

întâlnim anotimpuri pierdute,

tremurând în veşminte-argintii

din tăcerile noastre ţesute.

Pârjolindu-ne noaptea cu stele,

ameţindu-ne gestul sub ploi

îşi schimbă veşmântu-ntre ele

ca plânsu-ntr-un ochi de strigoi.

Zadarnic mai ninge pe-o floare

la polul opus curcubeiele plâng,

doar cerul 'şi-alege-o culoare

când fluturii-n şoaptă se…

Am fost cuminţi când trebuia să trăim fiecare privire

zile şi nopţi într-o curgere continuă ne-au umplut ulciorul vieţii

cu amestec de ură de îndoială de frumuseţe efemeră

călcam atenţi prin iarba crudă să nu strivim stropii de rouă

singura plăcere rămasă după apusul stelelor

împleteam fulgere cu mâini tremurânde

strângând tunetul în căuşul palmelor

pentru a-l arunca între suferinţă şi dor

ce mult te iubesc

asta repetau buzele mele visele mele gândurile…

Nu pot ajunge singur pe vârful din colină

cărările-s ascunse în iarba des crescută,

privirea mea slăbită de lacrimi fără vină

distinge greu albastrul pe-a zărilor redută.

E prea bătrână clipa în curcubeie prinsă

să-mi poată fi aproape pe drumul neştiut,

de multe ori în iarbă tăcerea nopţii ninsă

adulmecă mireasma în care m-ai pierdut.

Pun zilele de-o parte să-mi poată fi uşor

când ai să-mi ceri apusul la una dintre…

Ai închis pleoapele şi m-ai lăsat pradă nedumeririlor

răspunsuri fără sens soseau de pretudindeni

ca un marfar cu vagoanele sparte

jefuite

în gări unde peroanele sunt pe-o singură parte

am căzut din braţele tale pe asfaltul murdar al tăcerii

buzele îmi erau murdare zâmbetul îmi era murdar

cuvintele îmi erau murdare

nu se-ntrezărea nicio ploaie

rupeam câte-o felie de cer senin şi-mi ştergeam

noroiul singurătăţii ascuns în pereţii sufletului

de…

Mai cred acum în vise şi coşmaruri

în tot ce-aruncă zeii de prin cer,

în psihopaţi care se-ntrec la zaruri

pentru iubirea prinsă-ntr-un mister.

Mă las cuprins de farmece murdare

şi plec vâslind pe mari fără furtuni

în expediţii vechi, protocolare

cântând doar imnul falşilor nebuni.

Voi presăra în noaptea ce mă poartă

păreri de rău că nu ne-am regăsit,

în trupul unei clipe fără soartă

ce-n veşnicii albastre-a fost…

Te-am găsit femeie şi te-am pierdut de ziua femeii

câtă vinovăţie mi-ai dat la tribunalul gândurilor tale

nu m-ai lăsat să-mi sun avocatul sufletului

este singurul care ştie cât te iubesc

cât doare plecarea ta repetată

eşti singura pentru care nu vreau să-mi încerc norocul

viaţa va ţine cont de această prezumţie de nevinovăţie

despărţirea ca o consecinţă firească a unei iubiri neîmplinite

zile şi nopţi frământ aluatul tăcerii unindu-l…

Tu nu mi-ai fost în vise o străină

prin tine uneori m-am renăscut,

când reveneau cuvintele la cină

şi terminau povestea c-un sărut.

Am străbătut livezile-mpreună

şi-n ape limpezi ne-am scăldat,

punând albastrul cerului în mână

ca un mănunchi de raze la uscat.

Te-am preţuit şi poate n-ai crezut

în ce tristeţe-ţi şlefuiam cuvântul,

să uit de înţelesuri ce-au durut

când ascundea tăcerile…