Comensurări albastre  în spaţiul sideral,

Cenzurizează viaţă pe un tărâm ales.

Concupiscent, saturnic  într-un crâmpei astral,

Centurioni telurici invocă un proces:

Captează interesul mulţimilor novice

Contând pe divergenţa reală de idei.

Catastrofal, balanţa nu pot decât să strice,

Catadixind că-i logic de a conduce ei.

Cameleonic sapă în suflete înfrânte,

Construcţii din durere  realizând…

În castelul bântuit de patimile mele,

Călcând pe cioburi din iubiri trecute,

Mă plimb visând pe holurile mute

Şi surde deopotrivă la paşi căzuţi pe ele…

Perfid, printr-o firidă, pătrunde şuierând

Prin cenuşiul rece ce totu-n jur cuprinde,

Un profitor al vieţii… şi mâna vreau a-ntinde,

Iar el, rânjind, transformă toţi anii mei în vânt!

Înfiorat de timpul ce m-a ajuns din urmă,

M-aplec s-adun risipa ce-n drumu-mi…

Ţi-am scris cu tunet de tăceri

Peste lumina diafană

Ce apărea de nicăieri

În mintea-mi, când erai codană…

Cu frunze din copacul vieţii

Ţi-am scris pe tălpi, ţi-am scris pe plete

Când noi,  în anii tinereţii,

Făceam colecţii de reţete,

Ţi-am scris pe suflet, mai târziu,

Cu dorul meu nicicând secat

Şi-am spart tărâmuri de pustiu

Cu dragostea ce ţi-am purtat

Şi-ţi scriu pe cer, îţi…

Clar! Constructive căutări

Cuprind cetatea cea cernită

Cu consecvenţa cărămidei

Care cu cap creşte clădită…

Celeste cântece cuprinse

Cum cerul celebra cununa,

Corul cu colţuri circumscrise

Consecutiv cedând cutuma.

Caut cadenţe, consecvenţe

Cameleonic comutate,

Ci cer ciracii cupidenţe

Când cred crea câmpuri curate.

Campanii clare, cu comerţuri

Cu ce, cu cine, cum…

Se scurge noaptea-n dimineţi,

Triluri de păsări se răsfaţă

Solfegiind frânturi de viaţă

În crângul plopilor semeţi…

O undă molcomă respiră

Pe-un râu plecat în aventură,

Dar apa lui nu se îndură

A zăbovi, ci ea aspiră

A se-mplini când i-e sorocul

În altă apă, mai fecundă,

Departe de viaţa imundă

Ce-i adusese nenorocul.

Pe mal, copii, cu inocenţă,

Coc în nisip ouă…

Mi-am văzut secundele

alergând bezmetic de oriunde

spre nicăieri,

părăsindu-şi axa timpului,

împiedicate de unica noastră

clipă de iubire…

Câtă degringoladă!

Au întrebat:

– De ce nu alergăm împreună?

– Mi-am găsit spaţiul,

iar clipa noastră m-a aruncat

în atemporal

definitiv!

S-au ordonat cuminţi, însoţindu-mă

cât va mai fi.

Dan Mitrache

Nu te iubesc, de îmi zâmbeşti nostalgic

Şi-n adieri de vânt, nu te iubesc,

Pletele-ţi fine-mi mângâie letargic

Obraji fierbinţi, şi nu pot să gândesc,

Nu te iubesc în geana zilei calde,

Când după noaptea noastră de amor

Aştri de ametiste şi smaralde

Privesc suflând spre noi lumina lor,

Nu te iubesc nici în poieni de vise,

De cer senin pe fragii înfloriţi,

Când iarba mătăsoasă ne…

Şi plouă

Cu picuri insonori pe vaste câmpuri,

Cu ale noastre doruri peste gânduri,

Cu ce a fost, schimbat în ce va fi,

Perpetuat în verbul “a trăi”,

Plouă…

Şi toarnă

Talazuri răpăite, rânduri, rânduri

Şi rătăcind speranţe-n patru vânturi,

Cu cenuşiul tern ce vrea cuprinde

Lumina vie, ce timid se-ntinde,

Toarnă…

Şi tună.

Explozii de dureri eviscerate

Rup, taie…

cad lacrimi peste noi

surplus de durere

într-un ciclu nesfârşit

apă aer sol şi noi

făcătorii de lacrimi

devoratorii de lacrimi

cad lacrimi să ne spele

unii le primesc

alţii se feresc

sus, îngerii plâng…

Dan Mitrache