cad lacrimi

[Dan Mitrache]

 

cad lacrimi peste noi

surplus de durere

într-un ciclu nesfârşit

apă aer sol şi noi

făcătorii de lacrimi

devoratorii de lacrimi

cad lacrimi să ne spele

unii le primesc

alţii se feresc

sus, îngerii plâng…

 

Dan Mitrache

[Dan Mitrache]

Am dat curs sugestiei dumneavoastră! Vă mulţumesc, doamna Vasilisia Lazăr da Coza)!

[Vasilisia Lazăr]

Nu e târziu să vă opriți după prima strofă. E frumoasă și e păcat să-i știrbiți din această frumusețe.

[Dan Mitrache]

Cuvintele "peste noi" accentuează senzaţia de "copleşitor", de diluviu, iar "surplus", cam acelaşi lucru: exacerbarea... Strofa a doua e... implicită. Mulţumesc frumos pentru observaţii, interes şi atitudine, domnule Ion Lazăr da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Aș renunța la peste noi, iar surplus e apoetic. Într-adevăr, strofa a doua... :((( mai ales că rimele-s clădite numai din verbe... :(((

da Coza

[Dan Mitrache]

Iniţial mi-am dorit să mă opresc după prima strofă, deoarece şi eu consideram că ar fi mai de efect. Apoi  m-am răzgândit, gândind că după prima strofă cu vers liber, mai pot face una cu ceva rimă şi... precum bine aţi observat, ca o explicaţie la prima. Un fel de dublă, dar diferită abordare... Am realizat în final că e mai slabă decât prima, că am pierdut efectul scontat, dar mi-a părut rău să mai şterg, să revin. Prin cele două semne de punctuaţie din finalul strofelor, mi-am dorit să scot în evidenţă concluzia, ca un fel de antiteză: fatalitate, dar şi speranţă. Îmi cer scuze dacă nu am fost prea inspirat, iar pentru pertinentul dumneavoastră comentariu, cât şi pentru aprecieri, vă mulţumesc frumos, doamna Valeria Merca!

[Valeria Merca]

Cât priveşte punctuaţia: ai ales să o foloseşti doar în versurile finale ale celor două strofe. Nu era cazul! De ce?! Îţi lipsesc multe alte semne de punctuaţie. Eu m-aş fi oprit după prima strofă. A doua strofă vine ca o explicaţie, alminteri reuşită, dar s-a pierdut fiorul liric.
Cu prietenie,