Sunt numai aburi ce se scurg

și-ncet se face seară,

peste dorințe în amurg

un dor din nou mă cheamă.

Sunt Odiseu,

ce de catarg

a strâns în chingi dorința,

a-nvins stihiile în larg

dar a pierdut ființa.

Redă-mă iar să fiu ce sunt

în aburul ce trece,

sărută-mi trupul neînfrânt

căci sunt aici

și pe pământ

ca valul ne vom trece.

Am învățat de la stihii

să fiu frumos și veșnic,

dar dorul tău mă cheamă iar

spre…

Desculț am rătăcit printre mistere,

am mângâiat toți aștrii de-nceput

și am simțit suflând cu forță infinitul

ca un plăvan in ieslea lumii

unde a fost făcut,

atât de blând și simplu

mângâiat pe spate

se-ntoarce alene mistuind planete

și iscă din mișcări în libertate,

în mult prea vastul spațiu cuantic,

lumi neștiute dar complet uitate.

Mi-am suflecat, deci,

mânecile firii

și m-am luptat răpus

de neagra noapte,

mi-am…

Visam că-nving în somn eternitatea

și mă mișcam năvalnic

pe sub vreme,

eram crescând din partea nevăzută,

dinspre lumina

ce peste abisuri geme.

Am luat un gând,

așa-mi spusese tata,

dar nu l-am terminat la vreme

și m-am lăsat încet pe spate

simțind pământul

dar privind la stele.

Se năzărise totul fără știre,

era-nceput de veac

sfârșind alene

și mă-nvârteam cu toată galaxia,

un bloc robust rătăcitor prin vreme

și…

Și vine iar în valuri peste mine

același ieri uitat în calendar,

insuportabil azi

e răstignit prin cimitire

și nu se revelează nici un mâine,

eternul, iremediabilul fugar.

Voi dărui ceva frumos sau dulce

sau poate chiar

un colț din Gibraltar,

în amintirea orelor pierdute

când trebuia să construiesc un far.

Mai imperfect ca mine e doar timpul,

mai rătăcit și fără adăpost,

mai ignorat fiind, oricum, prezentul

în curgerea…