Câinele sufletului

Îngroapă strigăte,…

Râul curge prin mâinile noastre

Desenând firișoare sublim

Tu înoți în apele-albastre

Eu mă înec în propriul destin

unele lucruri nu cer anestezie

să privești de la etajul 9 spre punctul fix

orizontul cu o treaptă mai sus

decât ai putea îndura

fie și așa suspendat între ultimele cuvinte

femeia ta a obosit

și-a adunat cearcănele 

din toate (ne)dorințele

sunt colecționara durerilor 

umple buzunarul și pleacă

rămân cu bucata mea de drum

amestecul de praf și frunze

se pictează mai ușor

în griuri scurse prin…

E steaua nălucă. O lacrimă stinge,

În oasele albe topite-n altare,

Mormânt fără cruce, ucisă ’nchisoare……

Că m-am născut o vezi, nu am ce să-ţi mai spun,

era în anul ploii, într-un pierdut cătun,

la sânul unei toamne ispăşind concret

pedeapsa unui tragic şi nefiresc decret.



Eram doar o eşarfă plăpândă de rubin,

eram doar o tăcere şi-o lacrimă-n suspin,

cuvintele ascunse pe buze-au apărut

abia târziu, sub lună, primite c-un sărut.



Doar atunci sufragiul liber exprimat

mă aşeza pe lista de trist şi condamnat

fugarnic din iubire, spre albul…

cafeaua e fierbinte un horoscop banal

îmi cercetează interiorul

nu mă regăsesc închid intersecțiile

cu orice drum lăturalnic 

aud primăvara ca prin vis legat la…

de cafea

cu fumul de (ţi)gara

aşteptării,

se unduiau

(în ritmurile unui vals)

printre alţi şi alte,

în dimineaţa asta  

tulbure

înlăuntrul meu

cu seninul de afară

pierdut în valul

ce mi-a zdruncinat

ţărmul

poposit de tine

o vreme.  

 …

În drumul către soare-apune

am întâlnit păduri fără copaci,

şi curcubeie strânse-ntr-o genune

ca o iubire-n ochi de vârcolaci.

Au fost tăceri ţinându-se de mână

şi vise rătăcite-n nopţi târzii,

altar de stele dincolo de lună

şi nori ce se roteau prin galaxii.

Mănunchi de fulgere pe cer senin

în aşteptarea marilor furtuni,

blestem îmbobocit în flori de crin

pe unde trec ai viselor nebuni.

Atât de multe-au fost…

Înnoptăm în propriul târziu;

las peste cuvinte un fel de ceață nerostită

și mă întreb în privirile tale:

când mă privești, ești îndrăgostită?



urcă ceru-n sângele copacilor-

stelele au și pe pământ rădăcini.

plimbările în doi poartă aripi primăvara,

căci frumusețea zboară spre veniri.



diminețile nu mai sunt obosite,

ochii izvoarelor limpezesc mările;

vino spre mine cu tot sufletul,

să ne putem îmbrățișa…

Unghiile simt rodul  durerii,

Orice sperietoare îngheaţă în faţa plăcerii,

Răni usturătoare ţin de cuvinte,

Umerii coboară sub greutăţi tocite.

Mierea degetelor au semne-n…

zmeoaică ancorată

de visele mele clasice

de doi

(poveste alb negru

despre un el

aşteptând-o infinit pe ea)



vii 

şireată 

aleatoriu

 te aşezi stradivarius

pe arcuşul meu 

(manufacturat)

îl dai cu sacâz

mi-l acordezi

în patru game 

cu bemoli 

cu diezi

cântăm fără portativ

până la paroxism

(nici nu îţi pasă

de preinfarcturile mele)

râzi în do major

ţipi în si minor…

încearcă să se suie pe stâncile privirii

cu lacrima goală

cu ochii larg vărsați…

clipele bat toaca în aerul închis ermetic

într-un timp în care nu se mai moare de bătrânețe

când moliile rup din carnea omului șerpii se hrănesc cu suflete

costumați în  treceri efemere nu mai lăsăm urme …

Doamne

nu e seceră de lună…

ai cu aroma

de vişină putred(ă) încălzit

când îmi curge nasul

în batista de dorul ochilor.

(Aşa se face mortarul.)

Îmi pun temelia

şi la bază îmi îngrop suferinţa.

Acum

aştept cărămizile roşii

de soare pe cerul albastru

cu galben copt

să le dau pauza de masa

furnicilor

la ştergarul din colţ

de la ochiul meu…

mă cunoști drept femeia cu multe anotimpuri sub pleoape

îmbrac tot atâtea iluzii câte gânduri am ascuns

în sânul poeziei mele

lumea se pictează în urma noastră plopii

își scutură luna prin frunze

te-ai adânci în gustul pielii mele

odată cu noaptea sfredelită-n călcâiul neliniștii

sărutul tău ca o perdea peste memorie

îmi ține corabia pe linia de plutire

privește orizontul cum țâșnește în vitralii sparte

cât vezi cu ochii…

Principiul nisipului

Călcat în picioare…

O lună fărâmă se-ntoarce plăpândă,

Iar noaptea te uită, mai arde o vatră;

Din steiuri se-ncuibă potcoave de piatră…