îşi poartã podoaba ca pe o cãmaşã de zale

poate cã lâna lor e de aur

nu sunt prea multe izvoare care sã infirme zvonul

nici mãcar cei de la click nu au gãsit nimic

deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât

(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)

cicã şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor

şi mai toate cojoacele fãrã ac

pânã şi dumnezeu a înţeles cã e nevoie de mioriţe

(laie sau bucãlaie şi chiar tãrcate-de ce nu)

şi nu s-a…

şi când ninge şi când plouã

şi pe senin şi pe furtunã

mã închin dimineaţa soarelui

ies apoi cu inima în pragul lunii pline

mã rog stelelor ca şi cum mi-ar auzi zbuciumul

nu caut capete de lume ci îmi vãd de mersul înainte

din prãpastie în prãpastie în cãutarea odihnei

îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta

culeg cu buzele iertarea din roua florilor

tot cu buzele sãvârşesc pãcate…

Nu putea fi decât la echinocţiu. O recunoaştere a faptului cã poezia e la fel cu primãvara. Poeţii se mulţumesc sã fie un fel de efemeride care polenizezã cuvintele. Poate cã uneori şi-ar dori sã fie normali. Chiar încearcã. Sunt însã jalnici când o fac pe matematicenii. De la adunare şi pânã la matrice stabilesc legi atât de inutile încât par axiome. Nu demonstreazã zborul şi nici nu cautã mãiastrele de ou dar încearcã sã deseneze…

descoperit într-o zi de toamnã târzie de adam

poate era o formã de a eluda cumva interdicţia

aşa putea atinge seva cunoaşteri fãrã sã muşte mãrul

dar asta îl cam ameţea pe sãrmanul bãrbat

şi cum starea aceasta îl fãcea sã vadã raiul mai roz

pe eva mai frumoasã pe deal o casã pe dumnezeu tiran

nu i-a mai rezistat veninosului şi a vrut totul

...........................

poate dacã descoperea…

sunt genul acela de tribun fãrã discurs cristalin

care parcã vorbeşte dintr-o prãpastie cu cerul

iar când liniştea mã învinge

întotdeauna reuşeste într-un final

tac în felul meu ciudat

ca o luntre

dar înainte de marea tãcere

aş condamna la nesfârşire pe fiecare în parte

nu din generozitate

ci doar aşa ca sã se întrebe la nesfârşit

de ce naiba mi-am lãsat ca rãsplatã clipa

oricum când m-am luat de infinitul tuturor

ca de o…

o fac inconştient

o stare normalã între atâtea alte stãri trecute şi viitoare

doar când mã privesc de sus totul se învârte

fiecare sunet are urechea lui

nicio pasãre nu cântã pentru grãunţe

nici îngerii nu sunt pescãruşi deşi uneori îi bãnuiesc

multã vreme am crezut cã nu au lacrimi

le vedeam doar bucuria nu cãutam niciodatã altceva

dar dincolo de zâmbet sunt atâtea lacrimi adunate

aş…

iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rãtãcit

între caraiman şi poiana soarelui

sau poate e doar un faraon în cãutarea sfinxului

înainte ca acesta sã-şi gãseascã odihna din bucegi

chiar cu mult înainte de a se fi inventat visarea

martor la trecerea raiului pe pãmânt

este podeaua plinã de praf stelar

pe alocuri încã mai pãstreazã urme de îngeri

alãturi de cuvintele frumos legate a rugãciune

mâini împreunate şi acele cãutãri ale înaltului…