Eu nu sunt invidioasă pe sublimul scos în lumina de anumite stări,

ci pe neputința creierului de a sublinia ceea ce stările de grație ale ființei ascund!

nu mai știu de unde-au apărut

cânta și ea și el cânta

de undeva

pe…

flămând

aştept (re)facerea lumii

aisbergul ignoranţei bipolare să se

spargă-n Dumnezeul unic de lumini

fără umbre ale (ne)cunoaşterii

eradicând  teama

iluzia şi spaima

de viaţă

însetat

otrăvit îmi beau

pentru ultima oară infernul

să-l renasc  curcubeu peste dor

să ningă-n pustiul deşert efemer

eterna primăvară cu rouă

pâine flori şi…

ultimă zăpadă se întinse ca o hlamidă

peste umărul cerului

secţiona albul

în dreptunghiuri de stele

în dreptunghiuri de zboruri

în dreptunghiuri de timp

de nonculoare se cutremurau

noaptea

păsările

orele

ultima zăpadă se aşeză ca o pânză de ceaţă

peste destinul izvoarelor

secţiona albul

în dreptunghiuri de apă

în dreptunghiuri de pământ

în dreptunghiuri de…

În crucea nopții
s-a-ntâmplat minunea,
o rază lungă spintecând în două
cristalul clar și rece
al nopții
l-a spart apoi
în picături de rouă.
Nici nu suflam,
ca să nu sperii soarta,
de-așa minune greu închipuită,
dar mai târziu gândindu-mă la toate;
- cu ochi de rouă
mă privise Dumnezeu!

IDENTITATE

de strig un nume între ţărmuri nu-i sigur că va reverbera

un sunet în portativul verii

din reflex ghiocul iubirii spuzeşte cu maci câmpul dintre mine şi lume

jocul vibrator al genezei fugăreşte pendulul de-a stânga

 şi de-a dreapta…

Cu faţa bătută de vânturi,

privea cum cade ploaia

visând printre rânduri.

Într-o cadenţă inegală

zumzăind în urechi

cu o voce molatică,

din întunericul adânc

ecoul paşilor

învăluit de pâlcuri

de gânduri rare,

adulmeca aerul …umed.

Crengile s-au rupt în bătaia vântului

într-o zi de ieri nesenină

braţele aruncau cu gesturi

spre nori şi foarte târziu

am găsit un fulger plângând

într-o ruptură de suflet

pesemne că trecuse în zbor

ultima clipă din timpul tău

spre timpul meu

păcat, cele două nu s-au unit

am fi trăit o vară cât veşnicia unei vieţi

tu pleci undeva

s-asculţi ecou de crengi rupte

într-o pădure unde  s-au rătăcit

lacrimile aceluiaşi…

Trec stoluri de cuvinte peste lume

Migrând spre ţări de vis în gânduri noi.

Cât le-am privit şi ne-am strigat pe nume

Am împărţit comorile la doi.

Prin lanuri de-nţeles numai de mână

Am alergat o vreme amândoi.

Nimic din jur nu prevestea furtună

Şi n-amintea de vânturi sau de ploi,

Până-ntr-o zi când am lăsat tăcerea

Ca să strecoare umbre şi-ntrebări.

S-a şters din anotimpuri mângâierea

Şi de pe…

dragostea e doar un gest prin care

trece liniştea înspre libertatea

de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit

ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi

liniştea cobora peste patul meu

ca o umbrelă

era cald  în acea oră târzie

consumam vise

(simţeam fiecare parte din…

când se-ntorc eclipsele acasă

spânzurat de pieptul zării

îmi atârnă paradisul

ca o carceră a tuturor viselor

abia îmbrăcate cu țărână…

În centrul astrului scăldat în raze violete

Stătea păgână-n goliciunea ei,

Şerpoaica cu ochi verzi

Cuprinsă - n nemişcarea ce-i susţinea privirea.

Şi lin şi mlădios

Îşi caută - adăpost…

mi-am construit în ochii tăi un pod 

când voi trece dincolo de lumină 

să nu mă înec 

când pleoapele mă vor îngropa de viu în albastrul sufletului 

să pot respira mireasma lemnului ud 

voi crede că suntem împreună pe aceeași corabie cu pânze 



în ultima zi 

păsările călătoare îmi ciugulesc din tălpi sosirile 

plecările 

popasurile…

îmi curg

existenţa printre

anotimpuri calde  şi reci

atent fiind la spaţiul dintre cuvinte

uneori

fac salturi

şi chiar zbor deasupra

acestui puzzle de tonuri şi…

Timid,

gândul rătăcea

prin cotloanele sufletului

la întâmplare.

Trăirile

intraseră în rutină

cercetând

aerul melancolic

profilat pe fondul auriu

al răcorii sărate

de capriciile… vieţii.

Ameţit uşor

de melancolia mistică,

auzeam

cum zbârnâiau coardele

claviaturii inimii.

Când şi când

pierdeam

privirea în adâncuri,

zâmbeam tăcut

la discuţiile plate

din lamentaţiile sonore

ce-şi ascundeau tristeţea

mângâind puful de pe obraji.

Puteam auzi frânturi

din tăcerea mohorâtă a…(ne)vieţii.

Dă-i

Doamne

Morții,

Niște vise

Ca să ne țină

De urât

Când trecem,

Mut

Prin infinitele

Abisuri

Dă-i

Doamne

Morții,

Visuri.…

O bucată imensă

de noapte

mi-a strivit zborul.

Oare unde se duc

steluțele, când mor,

la culcare?

Suntem atât de vinovați

de viață

încât murim prea repede.

Oare dincolo

e ieri…