Sub salcâmul care-şi lasă

Sub salcâmul care-şi lasă,

Braţu-n flori de liliac,

Mă aşteaptă-n geana deasă,

Mere-n pârgă, în hamac,

Doamne, cât e de sfioasă

Şi eu cât sunt de buimac,

Sub salcâmul care-şi lasă,

Braţu-n flori de liliac.

Dup-un nor blânda Crăiasă,

Îmi şopteşte ce să fac,

Cupidon uşor m-apasă…

S-o sărut şi să nu tac,

Sub salcâmul care-şi…

Brobonit de sudoare,

tulburat ca de un foc

dinlăuntrul său,

cu o uşoară

îndoială în glas

se ruga…

Preumblându-se

prin labirintul vieţii,

a trecut sub tăcere…

Miracolul respiră din ce în ce mai rar,

Cetatea mă priveşte cu ochii ei pătraţi

Cum mă descalţ de strigăt şi-l lepăd pe cântar,

În beregata morţii cu dinţii încleştaţi.

Pe portativ se-nfruntă doi heruvimi obezi

Cu aripi fracturate ce-atârnă-n balama,

Din rana lor şi-a noastră, pudrată cu zăpezi

Tot creşte şi descreşte un cer de muşama.

Din dangăte cum fură îi văd pe clopotari,

Timpanele planetei s-au astupat cu şpan,…

Mi-aş fi dorit să-mi fii iubită

cu ochi căprui şi zâmbet cald,

în lumea asta prea grăbită

prin care visurile-mi ard.

Să-mi fii şi zori, şi dimineaţă,

minunea florilor să-mi fii

pământul nebrăzdat în viaţă

de teama clipelor târzii.

N-ai să-nţelegi oricât ţi-aş spune

ce preţuită-n gânduri eşti,

când pe sub gene-ncep s-adune

tăceri în care te priveşti.

Şi toate plâng ca după tine

visând iubiri ce nu…

ploaie cu gheață-
rănile pământului
încă sunt calde

Te-aştept acasă în pridvor

Sper  că soseşti până deseară

De-ai şti cât mi-e de tine dor

În izolarea de la ţară…

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,

Din pântec ce creşte iubirea în rod,

Ai pus nemurirea plămadă în tină

Şi fire de viaţă făcutu-le-ai  nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,

Scânteia divină aprinsă-n zidire,

Bărbatul în mir îmbracă triada     

Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi

Când taie în tine durerea ca lama,

Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,

Când puiul de…

la marginea furtunii

şi streaşină sub nor

când plâng în asfinţit alunii

şi luna împleteşte legământ

cu iedera cerşită viorilor de vânt…

Arăta,

nemângâiat, cerul,

cu privirea pierdută în gol

şoptind fraze trunchiate

cu neputinţa de controlat

din speranţa

care-i îmboldea sufletul.

A rămas câtăva vreme tăcut.

Într-un aer

întunecat şi preocupat

aştepta.

Vrând

să refacă

imaginea unui cerc

a rămas

pradă curiozităţii sale

târând

cu sine zgura

pleoapelor umflate

din ochii sângerii

înălţaţi în soare.

Stătea în tăcere…

al cărui iad ești sol

se-așterne iar privirii ispita răsărită…

Am înţeles de ce frunzele se ofilesc uneori

pădurea trebuie să plângă de dorul tău,

preţuirea ei se rezumă la a-ţi îmbrăca

paşii cu frunze, cu lacrimi galbene mirosind a amurg

nu-i păsa că ramurile rămâneau dezbrăcate

simţea nevoia ca cerul să-i privească rădăcinile

şi odată cu ele umbra sărutului nostru scăpată

în iarbă, cădeau stelele pe umerii ei

şi noi ne roteam prin fuioare de vânt

muşcam din întuneric făcându-ne cărare

spre…

Hai să plecăm acum din niciodată

Înspre un poate, agăţat de vise.

Să-ncetinim povestea înc-o dată

În luminişul verbelor promise.

Să prindem iarăşi fluturi de mirare

Şi-n lut de bucurie să-ncolţim

Ne mai lăsând cuvinte la-ntâmplare

În vântul de-nţeles. Să ne oprim

Şi să mutăm fereastra dinspre mâine

Înspre un astăzi fără aşteptări

Ca să-mpărţim cu zeii-aceeaşi pâine

Pe-un…

Aaa…

căscat ochii

când rătăcea liber

în tăcere, privea

cum se amestecau lucrurile

ca-ntr-o îmbinare de degete…

Răvăşit

şi cuprins de teamă

în gânduri cu vorbe trunchiate,

continua să citească

din vârful buzelor

cuvinte

ce dănţuiau prin faţa ochilor,

sătule şi nesătule

în acelaşi timp,

ca un mâl

ce se scurgea pe cărările lumii…

Eu voi pleca departe, mamă

Şi singură te las plângând

Strivind suspinul în năframă

Tu ai să mă aştepţi oftând.

Spre alte zări care mă cheamă…

S-a stins lumina
am coborat pe scara fara ochi
si m-am gandit la 2 m sub pamant
de-acolo,
au urcat la suprafata
chipuri...

ps. ma mai joc putin si azi! :D    De luni redevin serioasa!

ne jucăm cu mingi

le prindem, le azvârlim în sus,

la stânga, la dreapta, înapoi

- să rămâna ceva şi în urmă, fie şi numai

o dâră prin aer -

pase cât mai precise

da, mai nimerim şi pe-alături

orice vânător

ratează, din când în când, ţinta

am prins mingea

pe care scrie fluture

ţi-o trimit pe cea cu înscrisul

înger

iată-le, se ciocnesc în aer

mingiile-stele

cresc roşii…