Venea dinspre luncă o veste bizară,

trecând peste apa crescută din râu –

un duh nevăzut apărea înspre seară

să-aducă licornul din lanul de grâu.

Păștea în răstavul lăsat între holde

miresme din dorul cernut peste…

Ah, clipă, ce vie îmi ești!

Săpată prin vremuri de lut, 

Cu drumul prin ceață pierdut, 

Strivită-n clepsidră, trăiești.

Te zbuciumi ca fulgeru-n ploi,

Când urli cu tunet prin timp,

Cu unghii hapsâne te-nghimp 

Și-ți șoptesc povești despre noi:

Că-mi ești sortită iubirii,

Că rumenă-n gând încă-mi ești,

Cu milă tu știi să-nrobești,

Liberă sunt rătăcirii. 

În ani cu talgere…

Bolnavi de cuvinte



Deschid o ușă, apoi alta și încă una de vis-à-vis,

chiar și pe aceea dublă de care este lipită

o coală de hârtie A4 cu următorul enunț:

„ Interzis persoanelor neautorizate”.

Merg mai departe...

în cadrul fiecărei uși împinse

sunt întâmpinată de același decor;

mă încăpățânez și continui să deschid,

atât pe dreapta cât și pe…

ploi de o clipă fumegă stropii

peste urmele roții târșite de vremi

uneori este nevoie

doar de un nesilit ocol

ferit îndeajuns de …

• Să  mă  las ușor pe-o parte

Colțul lunii să mă vadă

Să nu-mi vorbească de moarte

si să-mi dea înc-o dovadă

că mă ia sub raze lungi 

să mă spele-n praf de Lună

și din degete…

Se zvârcolea, pitită-n zori,

Lumina zilei, diafana,

Iar vântul îi purta năframa

C-un suflu lung, cu iz de flori.

Zadarnic încercam să prind

De trena ei de vis, tăcerea,

Că nu aveam nicicum puterea

De tine gândul să-mi desprind.

Și-așa, cu doruri înflorit

Și cu oftat țesut în plete,

Ți-am trimis vântul, să-ți desfete

Conturul buzelor, iubit.

Să-l lași să-ți șuiere, de-o vrea,

Visări,…

Între martirii şi avocaţii istoriei



cu lacăt la gură şi cătuşe la mâini



având la răsărit



HARTA ROMÂNIEI MARI



drept icoană



ezitând totuşi 24 de ore pe zi



între



vierme şi albatros



liber ca un râu de munte



c-un mal în rai



şi…

Mă joc adunând stele  în căuș

Și le arunc în dune de nisip

Din centrul unui atriu jucăuș

Îmi cern tiptil resturi de arhetip

Și curăț și amprentele rămase

Din multele furtuni ce mă loviră…

nu vreau să împart cu nimeni

pierderea unei zile

nici măcar cu timpul

înfășurat în conturul …

 Motto: Visul unei umbre şi umbra unui vis.

                Mihai Eminescu

tuberoze-n vis

sufletului pradă

iz de…

Trec ramuri prin lumina blândă-a Lunii...
Extatic mă lipesc de al tău piept,

Iubindu-ți-l cu buze ca tăciunii,
Urcușuri arzătoare. Apoi aștept
Buzele tale, să-mi lase vântul ud.
Eu îmi voi umple gura cu dulceața
Sărutului, cu gust de verde crud,
Ce-mi mută-n raiuri înflorite viața.

La poarta uitării se-adună regrete

venind dintr-o antică plajă

pe cântec vrăjit de erinii ascete

ce vor să mă prindă în mreajă.

 …

O poezie nu-i o strofă

Născută-n grabă de artist

Și nu e o gândire-amorfă,

E o trăire-n acatist

E un hublou prin care speri

S-ajungi la țărm cât mai aproape

Arunci tristețile de…

găsesc fel de fel ascunse prin cărți

etichete chitanțe facturi

flori uscate

mi-aș dori să …

Motto - "Prietenia nu este un dor, ci o prezenţă" - Nichita Stănescu

Puteai spune nu tăcerilor verzi?

Mustesc doar a viu, oricum nu le crezi

Damnate să crească  o iarbă-amăruie

Tăcerea nu-i verde, nici albă, gălbuie?

E chiar odios, tăcând să gândești

La tăceri colorate în roșu-burgund

Neliniști, bizar, în rărunchi tu primești

Durerea ce-o simți e un geamăt prelung

Tăceri aurii,…

Tăcere dulce, apăsare...

Cu largi fantasme aurite,

Stârnește Luna, ce răsare,

Sidefuri vii, de mărgărite,

Prin timpul, arc peste amurgul,

Ce-și vântuie prin nori mirazul.

Îl simte, unduindu-și crugul

Și îi sărută lin obrazul.

Vânturi stârnite în fiorul,

Ce șira nopții, brâu, străbate,

Își culcă peste lume dorul,

Cu adieri. Îi curg pe spate.

Zbor zbuciumat se-aude-n crânguri,

Când se…

                        Gândurile mele,

                        ramuri încărcate de flori,

                        le-aş putea rupe şi ...

                        dărui mamei pe toate.

                        Mama va plânge ,

                        văzând ce împovărat sunt.

                        Le-aş putea dărui iubirii,

                        dar va şti să le primească?

                        Le…

Unii au castele

In  parcul labirint,

Nu mă mint, nu mai simt,

Este ştiut un anotimp ca o sincopă,

Ca necesara paranteză în logica

Celui introvertit şi a celui

Mărşăluind pe metereze,

Aruncându-se în faţa săgeţii,

Nu mă mint, nu mai simt,

Astfel  am descoperit

Iluzia pieţii în care vanzatorii  se ascund,

Unde nimeni  nu  cumpără vise...

Nu mă mint, nu mai…