este impudic să vorbeşti despre tristeţe când eşti fericit ţi-am spus e ca şi cum ai mutila un copil nenăscut sau ai schimba soarta ciobanului mioritic.

în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ţi-e dor de Dumnezeu de o posibilă flamă un combustibil ceva care să-ţi înarmeze pasul o voce care să te asigure că poţi fi vesel fără niciun motiv fericit şi absent să ciopleşti iarăşi inimi în lemnul cireşului din grădină apoi să urci vara într-un vârf de băţ şi s-o plimbi înainte…

Ceaţă prin făget –

Urmă de căprioară

Luată de lupi

Greu alungat-am haita

Da’-mi sunt sătui copiii

trecea grav

purtându-şi  stelele ca pe nişte vulcani ştinşi

sub care se acumulau

bătăile inimii

pentru explozia finală

din front

îi vedeam umbra

cum  îşi salută primii morţi

şi vipuşca roşie

legată la centura de împământare

păşea grav

de parcă…

De n-am să fiu acasă, cheița e sub scară,

Parola este magul, caratelor portiță...

Fum alb, descânt de ape, Te-nchipui din peniță,

Ca jertfa de cântare din rourări de seară.

Ne căutăm de-a rândul, unul spre altul, drum pe…

Mormânt

Deasupra e Pământ; în groapă, numai Cer.

Poveste

Din părul lung al iernii bunica toarce inul.

Toamnă

Scrisori îngălbenite şopteau teluric... Noi...

Drum

Sunt liniile palmei pietruite. Cu lacrimi…

îngeri damnați pictează clopotnițe înaripate

prin cafasul ochilor încuiați prematur

coconi de fluturi păgâni cântă ave maria

pe o mie de voci

din vitraliile inimii ciobite un întuneric stingher

murmură nesfârșit eli eli lama sabactani

nepăsătoare relativă tu stai suspendată

între lumi pe patru umeri aleși aleatoriu

și aștepți o viză de repatriere akashă

iar mie iubito mi-ai crescut un abis din…

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori.

Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea,

Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.

Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,

În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i…

Te-am judecat prea aspru, cu sfatu-mi șchiop, nemernic,

Vrând marea-Ți în gropiță s-o mut cât mai în pripă.

De obicei țepușa e-n talpă, nu-n aripă.

Cum numa-n risipire m-aduni ca vistiernic?

Pe harta mea e prundul cu fără-ntors acas', pe…

Să-mi rupă vraja

(Terțină)

Când soarele crapă zorii pufoși,

Roua se-ntinde spre storul albastru,

Vise aleargă din ochi somnoroși

Pe cai prinși în coame de alabastru,

Să zburde-n inimi, să facă popas,

În ziua senină, ca un sihastru.

Iubire s-adune în tainicul ceas,

Luna să toarcă-amintiri în fuioare,

Cu-a mea iubită să stea la taifas.

Să-i mângâie dulcea-i față de…

 le acoperise cu pământul ud

 semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi

 simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri

 iar deasupra înverzea o  grădină

 se întreba când va ajunge să pipăie frunzele proaspete

 răsfirate pe crengi  întortocheate ajunse la ceruri

 fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații nocturne

 ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare

 spre unde 

el era un grande fermion,

ea o particică fără nume

şi-mpreună au fugit în lume

pe orbita unui electron. 

el avea ceva, în ochi, de fante,

un verde pastelat de gravitoni;

ea când îl privea, până-n cuante,

se topea şi-n ultimii fotoni.

s-au iubit eliptica…

                         Cuvintele, dezamăgite

                         aripi frânte se fac la răscruce

                         cad rimele desperecheate

                         literele, hoinare,

                         apun în clisa de stele...

                         Fără silabe

                         agăț speranțele în tâmpla ușii

         …

am luat naștere

din plăcere

dau culoare

umbrei

duminica am timp să-i fiu…

Pași mă duc pe nori de stele

Tulburându-mi înțelesul,

Iar în ochii dragii mele

Se cufundă universul!

Vântul ar putea să-i spună

Pe unde îmi umblă gândul,

Ce pustiuri de furtună

Mă învăluie cu rândul

Și ce freamăt mă cuprinde

Când pășesc sub clar de lună.

Focul inimii se-aprinde

Și timid o prind de mână.

Dau năvală simțăminte

Ce credeam că-s în uitare,

Tremuratul mă…

strâng dinţii 

încerc presiunea aerului

degetele nu sunt pregătite

să urmărească subiectul

care abia se naşte

în cartea cu amintiri

Dumnezeu de peste drum

îţi face semnul îmbrăţişării

ieşi din acţiune

cineva te aşază pe canapeaua de iarbă

acolo unde greierii îşi întrerup cântecul

pentru a comenta un documentar 

despre circuitul omului în natura

plâng în fiecare floare…

Pe ogorul răscolit de fiarele

nemiloase ale destinului

din pribegia  spiritului

a fost adusă sămânța

din îndepărtate tărâmuri

unde cresc poeme ode și doine

în culori din tot spectrul simțirii;

balade vestite printre

creste montane și cetini

de urletul lupilor

și buciumul voinicilor în vers

de culoarea luminii

în sunete tânguiose albastre

stihii ce urcă pe coloana infinitului

către cer stârnind săgeți de lumină

și…

Înserare

Pluteşte-n nuferi lacul, din alabastru-i luna.

Strugure

Miros de tămâioasă pe muzică de Bach.

Pământ

Cochilie de melc, pe-un fir de iarbă verde.

Moarte

Să te mai naşti cândva... lalele sub alt…

Sunt pescărușul zburat din mare

măsurând nisipul pe țărm;

sunt anotimpul gemând pe cărare

sunt mugure smuls dintr-un pom.

Sunt soarele răsărit din cer

luminând zilele albe din an;

sunt colțurile unui echer

sunt raza și cercul din om.

Sunt umbră de eternitate

ucigând veșnicia din clipă;

sunt aripa smulsă din moarte,

sunt praful vieții, sunt risipă.