Sub a cerului cunună

[C.Titi Nechita]

Pași mă duc pe nori de stele
Tulburându-mi înțelesul,
Iar în ochii dragii mele
Se cufundă universul!

Vântul ar putea să-i spună
Pe unde îmi umblă gândul,
Ce pustiuri de furtună
Mă învăluie cu rândul

Și ce freamăt mă cuprinde
Când pășesc sub clar de lună.
Focul inimii se-aprinde
Și timid o prind de mână.

Dau năvală simțăminte
Ce credeam că-s în uitare,
Tremuratul mă cuprinde
Vrând să-i fur o sărutare!

În a ochilor abisuri
Rătăcesc fără scăpare
Și purtat de alte visuri
Pietre bat pe trotuare.

Fraga buzelor mă-mbie,
Gândul pare să asculte
Și să cadă în robie
Sub chemări necunoscute.

Sus, pe cer atârnă luna
Prinsă de ascunse ațe,
Raze împletesc cununa
Celei care-mi stă în brațe!

[Corina Militaru]

Frumos! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Un fir de iarbă, într-o pajiște imensă! Asta vrem, asta suntem! Dar de ce să nu fim un lujer de iris, de exemplu?

da Coza

[Valeria Merca]

Frumos. Am citit cu placere.

[C.Titi Nechita]

D-na Cîmpeanu, într-o era în care manierele şi stilul sunt mereu noi, uneori face bine şi ceva mai învechit, aşa de secol XIX, poate ne mai rupe de cotidian şi de îndoctrinarea virtuală la care deşi a devenit un rău necesar, putem renunţa uneori pentru câteva clipe de trăire adevărată, dar nu este obligatoriu. Acum nu o să-mi spune-ţi că vă încântă mai mult o floare oferită virtual oricât ar fi ea de actuală în detrimentul uneia oferite într-un cadru deosebit şi natural! Oricum pentru că am înţeles că nu se ageează postări de imagini aici astăzi vă ofer aşa în gând o floare, iar d-stră să v-o imaginaţi ca fiind cea mai frumoasă.