Să-mi rupă vraja
(Terțină)
Când soarele crapă zorii pufoși,
Roua se-ntinde spre storul albastru,
Vise aleargă din ochi somnoroși
Pe cai prinși în coame de alabastru,
Să zburde-n inimi, să facă popas,
În ziua senină, ca un sihastru.
Iubire s-adune în tainicul ceas,
Luna să toarcă-amintiri în fuioare,
Cu-a mea iubită să stea la taifas.
Să-i mângâie dulcea-i față de floare,
S-alunge tristețea, și tunet, și nor,
Să ne aducă pe veci alinare,
Să-mi rupă vraja – iubirea din dor!
E. M. 14-02-2016
Adaugă un comentariu
Onorată de trecere, mulțumesc, Camelia!
Admirație!
Metafore frumoase, am citit cu plăcere!
Mulțumesc din inimă, Corina!
Admirație!
Mulțumesc, Mihaela!
Prețuire!
Valeria, mult spus... sunt un învățăcel căruia îi plac încercările pe greu!
Mulțumiri de suflet!
Mulțumesc, da Coza! Este prima terțină și voi reveni asupra ei...
Prețuire!
Foarte frumos, Elena! :)
frumos, Elena
admirație!
Esti tu mester... in poezia cu forma fixa, draga Elena!
În mare, terțina e reușită. Mici ruperi de ritm... Subiect romantic în limbaj convențional...
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE