- pantum -

 …

ninge timpul cenușă în cearcăn hohotind

ne învelește cu hârtie creponată

în cercuri concentrice petale ne cuprind

banchiză din lavă peste inimi presărată

mă nasc din nou pe roată de olar

ulciorul care setea iți va stinge

dar nici atunci nu vei avea habar

de ce sărutul are gust de sânge

oglinda cocoșată  pătează  yin și…

O clipă nebună

a făcut-o pe ea

să-mi dea în dar

inima ei.

Îmi valsa

sufletul pe stropii

de fericire picaţi

pe faleza iubirii.

A venit noaptea

cu dimineaţa ei mohorâtă,

să-mi spună,

să mă-ntrebe într-o doară,

dacă poate

să-si ia înapoi

ce-i aparţine.

Nu,

i-am răspuns plutind

pe cerul plin de…

se rostogolesc cuvintele

prin culoar de închipuire

îşi încep întrecerea…

 ai grijă să nu-mi cazi drum la ceas de seară

 aș putea să-ți înnebunesc luna

 și toate stelele alea zău sunt ridicole

 când mă uit în ochii tăi și văd atâta strălucire

 mi se pune așa dintr-odată 

 ca o pată de lumină pe creier

 mă încalț cu drumul și-mi scot mersul la plimbare

 ți-am spus eu să ai grijă 

sunt vlăstare

seci

pădurețe

altoite pe-un portaltoi

de viţă…

A mai rămas un foc la poartă

Și-un iarmaroc cu ușa spartă,

E mult, puțin, cine mai știe?

Deșertul ăsta-i de hârtie.



A stat la umbră veri la rând,

L-am ascultat în zori cântând,

Acum, cu glasul răgușit,

Se pare că a adormit



La pieptul meu. Îl simt izvor,

Din când în când, fulg de cocor

Refugiat dintre amiezi

(Are miros de mere verzi).



I-am presărat iarbă cosită

Din sare-verde împletită…

de unde sã încep instrucţia sufletului meu

cu alinierea de la stânga spre veşnicie

sau de la dreapta judecatã spre dincolo

adicã unul lângã niciunul în şir indian

prin gaura aceasta de vierme de mãtase

ascuns în bastonul progresului

resortul fin al nesfârşitului fãrã frecãri inutile

perpetuum mobile între douã mecanisme inutile şi o speranţã

aceastã universalã schimbare spre infinit prin…

defilezi cu Chopin

printr-o altă viață



lumea și-a tras draperiile

a stins trecutul

doarme fără să-și ceară

nimic în schimb



doar tu ai rămas santinelă

îți numeri pașii înapoi

goală prin tine

și pe străzi saturate

de numele meu



ar fi trebuit

iubito

să alerg mai încet

să înșel în vreun fel

eternitatea

dar n-a fost să fie



aprinde-mă de câte ori vrei

și iartă-te de…

s-a întâmplat ca ziua să mă ia pe nepregătite 

ca atunci când după o ușă te așteaptă cineva cu pantofii uzi 

pentru că are acoperiș un petic de cer

uneori m-au atins păsări comune la orice înălțime 

și mi-au invadat sângele în plină zi 

alteori m-a picurat ceara dintr-un creștet transparent

încât totul s-a prefăcut în ploaie de vară

mi s-a spus că pansamentele nu putrezesc niciodată 

în locul unde e încrustată crucea 

de aceea am dansat cu tâmplarul…

Cândva ştiam ce să-ţi răspund la întrebări

găseam gândul şi clipa zâmbind fericiţi,

după un timp plecau împreună,

unul spre amintiri, celălalt spre veşnicie

şi tot aşa,

poate atunci aveam prea multe gânduri,

prea multe clipe, toate se roteau într-un cerc,

pe marginea lui apăreau primăveri, veri,

toamne, ierni,

cuprins de ameţeală nu am oprit nimic,

ba nu, ca mărturie a trecerii lor mi-au lăsat

tâmplele albe, cearcăne sub pleoape,…

Printre picuri mai plouă și cu așteptare

și cu vreme scusă fără de hotare.



parcă ne-a părăsit iarna,

atât de a ciorilor ne croncănește zarea

din toate încheieturile luminii sure.



e atât de nedezlegat labirintul,

încât e greu de priceput spre unde

ar putea fi încotro;

farurile mașinilor, deși luminează,

nu văd.



plopii…

Îmi

conduceam

sufletul cu privirea

pe norul

lung, subţire.

Gândeam

că la capătul lui,

e fericirea

şi o să am norocul

să mă îndrăgostesc,

să apuc

să o ating,

să o simt,

să trăiesc

înainte să primesc

votul de blam

de (re) început de drum

al…

mi-e teamă să privesc dincolo de gând
acolo unde ceaţa se destramă în cuvinte
mă întorc la ziua în care
din tăcere s-a născut iubirea

era atât de multă lumină
iar eu amuţisem printre bătăi de aripi
tatuam cu degetul minţii
conturul inimii tale
scrijelind cu unghia
prin destin

Iahve...

pironit în iadul de lut

pe treizeci de arginţi -

din cerul de cruci…

Şi dacă singură-am urcat

Pe muntele de sare,

Aveam un crez de căutat

Cu umbra-n depărtare.



Din vis curgea râu absolut

Şi parcă era seară

Sculptată într-un cântec mut

Cu suflet de vioară.



Pe gândul dinspre răsărit,

Un călător sihastru

Picta un cântec de argint

Cu iz de dans albastru.



Avea veşmânt de dor uscat

În alb de lăcrămioare;

De ce-ai…

De moartea mea nu-i nimeni vinovat.

De viaţa mea, de mine, cui îi pasă?

O viaţă m-am luptat şi am sperat

Să gust şi altceva, mai bun, la masă...

La masa fericirii eu nu am fost poftit

Au aruncat în mine, cu oase, toţi neghiobii!

După ospeţe resturi doar am ciugulit

Şi-n rest m-am dus şi am trăit ca robii!

De ce să mai continui un chin ce n-are rost?

De ce să n-am puterea de-a spune că AM FOST?!

Ce vreţi?…

mai e doar o haină

o mânecă eu o mânecă tu…

Când m-ai adus luminii, măicuţa mea iubită

Din trupul tău durut, necopt încă de viaţă,

M-ai învelit în roua  de floare îmbobocită

Ce caută-n zăpezi fărâme de speranţă.



Şi m-ai primit la tine ca pe o primăvară

Venită prea devreme, dar totuşi  mult dorită,

Erai copil ce poartă prin vremuri o povară

Din dragoste curată... cu viaţă-împărtăşită.



Ca pe un fulg de nea mă legănai uşor

Şi îţi părea că ţii în braţe universul,

În cântecul…