„...căci țărână ești și în țărână te ve întoarce”

(Geneza 3 : 19)

nu te mai ascultă nici o ființă

ce zburdă ca mieii în zi de april

nu te mai ajută nici o căință

zadarnic ai vrea să mai fii copil...

și nici nu-i mai pasă vreunei ființe

că tu nu mai știi nici râsul, nici plânsul

nu te mai răsfață nimeni cu: "Prințe!"

zic: "Nu, nici o milă de unul ca dânsul!"

nu te mai vrea nici pădurea, nici apa

numai țărâna…

trec anii în zbor peste lume

ca lungi nebuloase de fum

și ning peste toate cu brume

cu pulberi, tăcere și scrum...

trec anii ca niște ecouri

de cântec în toamne pustii

ca păsări curgând peste nouri

pe aripi cu brume târzii...

trec anii ca păsări albastre

cântând un…

nu-mi căutați în pustie urmele!
și nu-mi umbriți calea
cu răcoarea palmelor voastre
și nici cu apele ochilor voștri
nu-mi udați creștetul!

lăsați-mi întreg
chinul soarelui și pustiei
și nu-mi tulburați rătăcirea!
numai rătăcind vă mai pot spune
câte ceva...

iată-mă ajuns în amurg, nevastă

sunt cam decolorat și bătrân

mă-njunghie un fir de iarbă-n coastă

și nu mai pot să dorm în fân...

tu mă lași tot mai mult în pace

e drept că nici eu nu mai sunt

așa ca altădată, un mânz tenace

n-ai grija mea de cum se face ziuă

mă lași nestingherit să bat apa în piuă

mă lași să-mi întind oasele reci la soare

încheieturile pocnitoare...

tușesc... și pieptu-mi se mânie…

azi nu mai beau și nu mai fumez
vreau să dorm, doar să dorm în neștire
vreau să dorm ca să pot să visez
că te am... că nu ești doar amintire...

azi nu mă ridic nici o clipă din pat
sunt bolnav și mi-e rău de iubire...
toată noaptea am băut și sunt beat
de vraja ta și licoarea ta din privire