fac autostopul pe şoseaua ce duce spre nicăieri

maşinile sunt ca femeile

te iau la ocazie rablele

cele sofisticate se ciocnesc cu stâlpii singurătăţii

e tot mai frig

şi ea tace tot mai mult

conduce cu grijă

ocoleşte gropile din asfaltul vieţii

până la ultima

pe care n-o poate evita

cu zâmbetul pe buze mă cufund în cernoziomul rece

adorm în cântec de motor ce toarce

femeia e un dric

dansează cu tine pe sunetul clopotelor care…

VARA-ŞI STRECOARĂ PRIN FRUNZE ZĂDUFUL..

Vara-şi strecoară prin frunze zăduful,

Trec stropii rebel răpăind dinspre nor

Şi cercuri de aripi dansează în zbor,

Papura-n apă îşi piaptănă puful.

Porumbul în pârgă îşi joacă zuluful,

În vântul ce-adie prin lanuri uşor,

Iar razele-n flăcări pe boltă cobor,

Pe dealuri sumeţ vărsându-şi năduful.

Bătrânii trudiţi se-ntorc de la muncă,

Al…

eram risipitori de curcubeu și nici nu știam asta



fumam sălbatic

ochii tulburi ai orizontului



am fi putut îmbrăca în tandrețe

toate dunele de nisip

ba chiar am fi tras printr-un inel

fundul oceanelor



ne puteam întoarce la cutia cu plastilină

sau chiar la așteptările fără sens



în momentul echinocțiului

puteam să-ți tatuez pe limbă 

versuri de bacovia



sau puteam mirosi a zid îmbrățișat…

E grilajul în zbor

de tocire pură

înnodând dezlegarea

din ceruri

E scara pierdută

în grade de zero

plus sau minus

de neterminat infinit

E pasul incert

de dimineață

sigur dar greu

în glezne de coate

Ori felia de pâine

ce 'onomatopeează'

strigarea de…

trăiesc prin clopotul bisericii

dangătul lui îmi spune

când moare cineva

atunci, aud

cum cad cireşile-n livezi

plâns

peste ochii închişi

zgomote moi, vătuite

ale unei agonice armate

aud

cum peste pietre

coboară curcubeul

să coloreze somnul celor duşi

sau când se naşte cineva

spre a reface

rezerva de lacrimi

a lumii

dangătul clopotului îmi spune

când fratele

îşi vinde…

Dumnezeu m-a rugat să îmi pun sufletul pe lespedea albastră

nu ascultasem poruncile niciodată

eram  singură aşezată  paralel cu mişcările ciclice

când am văzut link-ul subliniat

în caseta din partea stângă

ştiam că totul se termină brusc

şi timpul se va sfârşi odată

libertatea este relativă indiferent cât de sus vei zbura

sunt viruşii normali şi killerii de precizie înaltă

avem nivele de filtrare…

Am sărutat abisul

atât fără de noi

și visul ce abrupt…

Absorbit

în contemplare

ca şi cum

ar fi acoperit

adâncuri de nepătruns,

buzele i se mişcau

din ce în ce mai încet

agitându-se

în aerul proaspăt al dimineţii

cu imaginile ce defilau prin faţa lui,

cuvintele i se încurcau în minte,

rămase cu gura căscată,

ar fi murit din lipsă de aer…

la început am râs zgomotos necunoscând obiceiurile din stepă

cu buzele crăpate şi tălpile fără carne îngenuncheaseră

au scos un instrument muzical

o ciudată arcuire a unui lemn de abanos foarte mic

ce scotea sunete stranii

îţi intrau prin toate încheieturile şi te doborau

vocile unora se uneau cu pustiul trimiţând săgeţi

în toate colţurile universului

vântul a fost primul element care mi-a sfărâmat îndoiala

când…

Cuvântul,
un gând ţâşnind din pământ,
o umbră înfăşurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaş.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund şi amăgitor,
lacrima îl ştie
din aripa idealului de stea
luminând universul!

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.

Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul, ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, că purtaţi de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.

Spune-mi cum se-ascunde cerul printre valurile mării

Ca un trubandur sălbatic într-o lume neștiută,

Și de ce salba de stele peste umerii-nserării

Oglindindu-se-n adâncuri din lucire-i împrumută?



Cine și-a uitat tăcerea undeva la țărm de mare

Când privind ceru-n adâncuri s-a crezut un înger viu,

Cu-aripi frânte de lumină, printre stele căzătoare

Care-i poartă măreția prin acest frumos pustiu?



Numai tu poți da răspunsul cum se…

Un ocean de bunăvoie s-a-mpărţit în lacuri mici,

Între ele nu sunt poduri, ci doar freamăte vreo cinci,

Unul pentru dansul serii îmbrăcat ca o regină,

Cina, visul,…

te-am ascuns, fără să ştii, pe lună

am clădit în juru-ţi ziduri înalte, de brumă

să nu ştii că există şi alte constelaţii

mai luminoase, fulgerând prin spaţii

am împletit gratii albastre

pentru nori şi păsări şi astre

să nu te plictiseşti, dragul meu

de atâta lună, de atâta “eu”

ţi-am lăsat şi vreo doua-trei sirene

să-ţi cânte amintirea de mine

şi de pământul îndrăgostit de…

Fără

să se oprească,

putea vedea

în adâncurile fumurii,

îndrăznind

să privească în urmă

fără să ştie

încotro se îndreaptă

în fuga-i nebună

de vorbele

ce răsunau neliniştit

şi-l însoţeau în sinea lui.

Reluase viaţa de nomad…

de câte ori ai trecut prin fața mea fericire

 ca mărfarul prin gară și n-am avut niciodată curajul

 să mă arunc sub roțile tale 

 întotdeauna mi-au luat-o alții înainte

 mai deștepți  decât mine cu o mână întinsă

 gata să apuce tot

 mie mi-au lăsat de…

izvor

parte de iubire și blestem

nu noi am trasat

linii drepte străjuite de șuierul bătrânilor

nu înțelegi

iubirea se pierde în adâncul fântânii

unde izvorul doarme

nu-ți spun te iubesc

grâul ar încolți în puncte cardinale

iar cerul tău  albastru ar înfrunzi

în verdele crud

culoarea văzului meu

iubite

îți ascult vocea

grăind cuvinte în ploi de vară

privirea din…

inimă de sticlă

cum poţi fi aşa de fragilă

într-o clipă te poţi sparge

şi să plângi cu lacrimi

de sânge

inimă de piatră

cum poţi fi aşa de dură

fără pic de căldură

loveşti fără milă

şi să plângi cu lacrimi

de sânge

inimă cum poţi fii aşa albastră

într-o noapte…