cred că într-o bună zi

voi uita geamul deschis

ca oamenii să poată

privi înăuntru



n-am nimic de ascuns



pe noptieră am doar cărţi

un bilet de la mama şi

un notess cu ultima

însemnare pe…

mut de ochi

șoptesc versuri

în formă de buze

orb de sărut

blestem strigare

în formă de rugă

cu gura plină de flori

mai mor odată

atât de frumos

visând că trăiesc.

11 05 2012

Ștefan Oană

Ia-ţi tabloidul, cafeaua şi porneşte maneaua

Ascultă ştirile să vezi cu cât a mai pierdut Steaua

Nu citi niciodată o carte

Eşti la fel de ignorant parc-ai trăi pe Marte

Ai o viaţă perfectă în opinia ta

Ai fi şocat să ştii ce cred eu despre ea

Fiecare zi o începi la fel

O termini la fel fără vreun ţel

nici mic, nici înalt, nici…

un singur butoi

mi-a rămas

şi acela dogit

mâncat pe alocuri de cari

în faţa ferestrei sparte

prin care ţi-ai aruncat

mai întâi inima

şi apoi chiar trupul

ud de coşmaruri

nici acum n-am înlocuit

sticla rămasă

de atunci ameninţătoare

ca un rechin

ci doar capul

strecurat printre cioburi

l-am lăsat acolo

să umple ultimul…

Surzenie



în mine prizonieră claviatura zilei

arpegii solfegiază în humă înveşmântată

şi cheie sol de aştri

două lacrimi omeneşti de hiatus agăţate

un curcubeu în ventricol aici şi dincolo dilată printre…

Cu respiraţia

rapidă şi întretăiată,

ochii i se pierduseră

în profunzimile întunecate

de pe cerul senin

cu stele rare

între două rânduri de ziduri.

Zgomotul

paşilor se stinsese

când buzele păreau

să vorbească de la sine

cu o parte din ochii

ce se degajau

din capul

cu o expresie adâncă

în spaţiu…

Spre uimirea peretelui,

culorile pictau o icoană

cât întinderea gândului.

Adunate în taină

privirile ţinteau diversitatea:

o naştere infimă

patronată de mii de culori.



La moarte, …

La  poarta  inimii  Tale

bat la poarta inimii Tale

şi degetele mele ca nişte gânduri prăfuite lasă urme de sare

ca o rană dorul meu plânge în irisul timpului

sub un paloş de umbră

fiecare tăiş…

în partea ta de noapte

culorile se spală-n vin

și împing agale întreg târziul 

înspre răsăritul luminii

 

aștept

aștept înainte de miezul nopții

când fereastra este întredeschisă

spre albul din inimă

o sosire

mucegaiuri și-au întins tranșee

când vei trece pervazul

te vei albi vrăjitor

subțiat de voaluri

fără iluzii căzând în palme

 

nu mai vreau ca mările

pe muchii de cuvânt să-și caute umbra

nu mai…

Sfâșiat de prea multă

neagră și rece lumină

zâmbet frânt în ochi amuțit

vis pierdut fără față de pernă

plâns prea plouat fără sfârșit

fulger topit în nepătruns

renaște acum tril de sirenă

privește-ți uimirea vie-n oglindă

nu vezi că flori ai fierbinte sub limbă

că râzi voios ca un pas de copil

acum nu mai e loc de ocară

de aspru sub…

căprioara m-a privit

îi zdrobisem pieptul şi se îneca fără lacrimi

avea cerul cu partea senină pe obraji

vânătoarea se sfârşise

căutam ieşirea

îmi amputasem braţele

golisem sufletul lângă copac

eram un pustiu

cuvintele rănite până la tulpina albastră

se ghemuiau prin muşuroaiele furnicilor incolore

le văd urmele prin clepsidră

alunec spre marginea arterei principale

intrasem în sângele…

alunecaţi în voie dragi pinguini

în lagărul paradis

ceaşca de cafea aburindă a universului

vă frige buzele

ca un vulcan ce erupe în creier

umplându-vă tigva cu lava gândurilor

folosiţi-vă aripile când lumea se întoarce pe dos

când cerul crapă ca o calotă glaciară

lovită de crosa lui Dumnezeu

la ore târzii în noapte

universul se umple de îngeri negri

ca un câmp de maci

cu aripi camuflaj fac cercuri largi în jurul lui…

  cine se pricepe sã traducã

        fiecare literã a sa

        e ca şi cum te-aş iubi

        într-o limbã de jale

        dragostea nu se scrie

        niciodatã cuvintele nu sunt de ajuns

        aşa cã nu te-aştepta sã-ţi desenez

        urmele trecerii

        prin muzica vieţii

        nu iubito

        nu-ţi pot desface trupul cu…

O linişte netulburată

îl învăluia

într-o plasă imensă

încercând

să-şi dea seama

de cuvintele

ce veneau pe buze

şi de lacrimile

ce se prelingeau pe faţă

fără întrerupere

cu un aer bolnăvicios

în spatele ferestrelor

să pătrundă cu privirea…

aveai o gaură în fusta

dăruită de bunica

înainte să moară

şi

nu o iubeai

neaparat

pentru acest fapt

ci

pentru că cineva

desenase pe ea

un soare imaginar

chiar în dreptul găurii

ai mai fi dormit

nici câinii nu se trezesc

atât de devreme

dar porumbul

nu ştie asta

te aşteaptă

şi pleci

atârnată de…

Pe scara ce-nchide simţiri la subsol,

în doi, sfâşiaţi de-a târziului gheară,

depănăm visători al căderii ocol,

ne-adăpăm dintr-o clipă pedepsită să moară.



Mai asculţi acel cântec în surdină răsfrânt!?

Cum se poate să cazi în eternă paloare?

Mai simţi pulsul zării însângerat de adânc,

cu umede stări în smalţ de uitare?...



Mai ştii câte urme lăsat-ai stingher,

pe trupul meu fin, pe-o linişte-a mea?

În clipa durerii cu…

Nu-mi visează picioarele

Să le potrivesc de sus.

Numai pagâne cercuri desfac muguri.



Soldaţi pentru drumuri,

Oase neîngrijite,

Deosebind fiecare

Călătorii ostenite.



Nu-mi visează picioarele

Iar aripi nu-mi cresc.…

DOAMNE, CUM ÎI MAI SUPORŢI?

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

Limbă, port şi nici neam n-are,

Acest cuib de patrihoţi…

Mă gândesc la anii-n care,

Pentru ţară luptam toţi,

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

Cine-ajunge sus e mare,

Cei de jos suntem roboţi,

N-am putere şi mă doare,

C-acest cuib de…

după fiinţele ghemuite prin livezi alergam cu lasoul

îmi plăcea teribil să le duc

în căsuţa de lemn

primită în dar de la un adolescent

ce trecuse prin şapte inele

el nu ştia pentru ce vine

mereu găsea o scuză penibilă

şi ardea stive de amintiri

cobora până la nivelul trei

unde păstra umbra

să nu sufere transformări majore

din cauza

instabilităţii temporale

când tuşea făcea febră

şi…

care se scurge în poezie

prin transplatul cu cerul

vãd cu tristeţe un om

poetul e un biet om

cu dureri sub frunte

cu iluzii la inimã

cum sã-i fac portretul

seamãnã cu un sinucigaş

îl zgândãr sub pleoape

îi deschid privirea spre o floare

unde fluturii îşi dansau culorile



pentru o clipã a sãrutat infinitul din sprâncene

abia acum portretul lui

aduce…